Poezie
[crimăăăăă!]
1 min lectură·
Mediu
înainte de vreme
ai urlat din toate încheieturile lumii
--să curgă lacrimi din lacrimile oamenilor--
când s-a întâmplat nenorocirea era chiar la începutul unui an bisect
tradus cu jumătate de măsură
dintr-o limbă moartă și așezată puțin stângaci
în cerul gurii
o lună cu frigul uitat în cer
o lună cu femei dezbrăcate și eliberate în stradă
o lună plină de noapte
bâlbâit scuipată printre dinți
nimeni nu a mai văzut până atunci cum arată moartea după moarte
ca un probabil sau improbabil aliniat
mușcând asfaltul până la sânge
câteva minute mai departe de locul tragediei autopsiate în exces
de singurătatea unui halat alb
dacă aș putea fotografia răutatea oamenilor
o să miroasă tot mai puțin
a după-amiază cu soare în vârful degetelor
din realitatea asta tolănită în formă de cruce
crimaaaaa!
(ai urlat în șoaptă)
defilează ca un soldat îndrăgostit înaintea gloanțelor
abandonate din prea-iubire
în stânga și în dreapta desfigurată
a palmelor
012070
0
EG