Poezie
[privesc umezeala evadând dintr-un subsol neutru]
1 min lectură·
Mediu
spre centrul deprimat al pământului
sub pași nu se aude plânsul copilului
numai albul din afișul care prevestea viitorul
și culorile puse în vânzare
imediat după ce au fost îmblânzite
cu tinerețea grecească a unei doamne de ieri
când iubirile nu erau de la început
pe bani
când incendierile încăperilor goale nu erau interzise
cum sunt astăzi coliviile păsărilor
când traversam mahmuri străzile
fără să ne atârnăm unul din celălalt
mâinele mâinilor
și făceam dragoste neconsolată până în cerul gurii
vizitam zidurile din ziduri și înjuram nebunește
când ne împiedicam de întuneric
când deveneam brusc altcineva
cu sângele moale și netrăit
fără auz
fără privire
fără timp
când trupul meu se apropia de poate
iar trupul tău atârna cu sinceritate
din țipătul cald al pământului
spre nimic
002.622
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[privesc umezeala evadând dintr-un subsol neutru].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14055955/privesc-umezeala-evadand-dintr-un-subsol-neutruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.