Poezie
[mă așez ca un rictus în dreapta scaunului electric]
1 min lectură·
Mediu
mestec venele sfărâmate
până simt crizele isterice ale gardianului
acoperindu-mă de frig
după zece zile de viol obișnuit
când orice moarte începe să putrezească din discursuri
Marinia înghițea timpul probabil
aruncat în pat ca o scrisoare de a doua zi
spăla obscenitățile îmbrăcate în piele până la furie
și invoca sentințe în formă de cerc
păstra în suflet pumnii oamenilor abandonați la intrarea într-un scenariu cu sânge
plângea gropile comune
se făcea frumoasă în fiecare bătălie și curgea până la ultima notă
din portativ
și-a mai lăsat o vreme sânul gol
în locul mărturisirilor mele
001.031
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[mă așez ca un rictus în dreapta scaunului electric].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14054289/ma-asez-ca-un-rictus-in-dreapta-scaunului-electricComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.