Poezie
[eu cred în sălbăticiile eliberate tandru]
1 min lectură·
Mediu
cred în bulevardierul peste care atârnă disprețul lumii
ca o secure
în mintea mea aleargă vrabia zilei de marți
are zborul cusut în asfalt
mâinile puține ale unei domnișoare din vara trecută
mă îndeamnă la frig
femeia care m-a întâmplat zace într-o baltă de culoare
animalul de companie îi rumegă în tăcere mințile
orele impare trec pe lângă ea ca niște turme desfrânate
întorcându-se la origini
femeia își privește țipătul
animalul mușcă din privirile ei
apoi se transformă în nimeni
și învață să se abandoneze între patru rânduri
eu cred în sălbăticiile părăsite în disprețul lumii
peste care atârnă un singur marș
mâinile domnișoarei protestează vehement
la sfârșitului orașului
în femeia care m-a întâmplat nu se mai aude nicio pasăre
001.300
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[eu cred în sălbăticiile eliberate tandru].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14042032/eu-cred-in-salbaticiile-eliberate-tandruComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.