Poezie
[sunt o clădire ușor încruntată când mă las trăit]
1 min lectură·
Mediu
de seriozitatea unei aripi negre
sunt în vârstă de trei etaje atunci când iubesc înălțimea
unui pahar gol
în greața mea se ascund păsările cuminți și sirenele aducătoare de mâine
se înghesuie să primească lumina cea mai de preț
dintr-o majusculă
sunt bărbatul cu mâinile nevinovate în trupul tău
uneori construiesc munți cu picioarele rupte
chiar din prima zi
în ochiul meu nu se aude sticla
întrerupându-se
pentru că sunt în vârstă de multe etaje atunci când te iubesc
într-un pahar gol
în inima mea cineva a construit un scaun cu rotile
și un singur drum în sens invers
mă amintea nelocuit
printre rânduri
în restul timpului sunt cel mai vechi trăitor
de tine
002.727
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[sunt o clădire ușor încruntată când mă las trăit].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14039377/sunt-o-cladire-usor-incruntata-cand-ma-las-traitComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.