Poezie
[trăiesc în propria mea singurătate]
1 min lectură·
Mediu
am tendoanele rupte de la rădăcină
mă scald prin încăperi cu degetele roase până la trupul
din adâncul căruia se aud gropile
destăinuindu-se
și gâturile păsărilor ucise sub ghilotina revoluționară
plimbându-se
prin mâinile de femeie tânără
care le îmbălsămează gândurile
decapitate
sunt cea mai lungă bătaie de inimă din orașul acesta
sub unghiile mele cresc nopțile de gen feminin
și ploile inverse ca un îndemn tainic
spre așternut
sunt cea mai lungă stradă din orașul acesta
sub pielea mea cresc zile de sex feminin
și îndemnul tainic al bumerangului de carne
cu zidurile rătăcite până la ultimul gând
sau ultima mână de femeie tânără care mă țipa îngrozitor
ești cea mai lungă moarte
din orașul acesta
001.208
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 116
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[trăiesc în propria mea singurătate].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14038710/traiesc-in-propria-mea-singuratateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.