Poezie
[după ce a zdrobit un munte de pietre în chipul meu]
1 min lectură·
Mediu
a încercat să se sfârșească ca un erou
de război civil
dar era prea femeie să moară dintr-un singur glonț
așa că a preferat să prizeze timpul stropit în pietrele cauzatoare de moarte
puțin câte puțin
ca un narcoman începător în vârful unghiilor
și a reușit să nu se mai numească
a reușit să nu-și mai amintească nici măcar chipul muntelui
în care a sfârșit o moarte
era cea mai lungă închisoare de păsări când se lăsa dezbrăcată de gratii
și cea mai scurtă pasăre când se îmbrăca într-o identitate oarecare
dar în gura ei
trăiau spitalele de nebuni ca niște răni uriașe
parțial nedecedate
și era frig de la un capăt până în celălalt al buzelor
se rostogolea ca o mușcătură sintetică
ca o dentiție repetitivă
stricată până în largul apucăturilor
oh
și cât de fioros privea de sus în jos
bărbatul care se iubea pe sub pielea ei
ca o beznă imensă
în tandem
025.373
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “[după ce a zdrobit un munte de pietre în chipul meu].” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14038153/dupa-ce-a-zdrobit-un-munte-de-pietre-in-chipul-meuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CDdesi reuseste sa fie imprevizibil, asta nu ajuta cu nimic textul. o gramada de lucruri nu se leaga, se simte tendinta asta de a incifra cat mai mult, de a abstractiza pana la refuz:
timpul stropit în pietrele cauzatoare de moarte?!
și a reușit să nu se mai numească
a reușit să nu-și mai amintească nici măcar chipul muntelui
în care a sfârșit o moarte?!
dar în gura ei
trăiau spitalele de nebuni ca niște răni uriașe
parțial nedecedate??..versurile acestea ma indeparteaza pur si simplu de text. /stricată până în largul apucăturilor/ mi se pare destul de fain..in rest..titlu bombastic si o ultima strofa in deraiere din cauza ultimelor doua versuri. cred ca un poet nu trebuie sa scrie doar pentru el, dar si pentru ceilalti.
am fost sincer cu textul, numai bine
timpul stropit în pietrele cauzatoare de moarte?!
și a reușit să nu se mai numească
a reușit să nu-și mai amintească nici măcar chipul muntelui
în care a sfârșit o moarte?!
dar în gura ei
trăiau spitalele de nebuni ca niște răni uriașe
parțial nedecedate??..versurile acestea ma indeparteaza pur si simplu de text. /stricată până în largul apucăturilor/ mi se pare destul de fain..in rest..titlu bombastic si o ultima strofa in deraiere din cauza ultimelor doua versuri. cred ca un poet nu trebuie sa scrie doar pentru el, dar si pentru ceilalti.
am fost sincer cu textul, numai bine
0
"a încercat să se sfârșească ca un erou"-o cacofonie involuntara deschide acest text cam grabit,care are un titlu puternic,de "impact"
"a încercat să se sfârșească ca un erou
de război civil
dar era prea femeie să moară dintr-un singur glonț"(acest vers nu are nici un sens)
restul poemului este reusit,deci cred ca debutul ar mai fi de limpezit
"se rostogolea ca o mușcătură sintetică"(cine se rostogolea,ma întreb ?)
finalul este inspirat,are miez, poezie care face pariuri riscate ,demne de încurajat ...