dumnezeul acesta m-a rugat să-i devin surd și orb

gardianul jurămintelor prost ecranizate într-un film cu buget redus și ultima femeie fără categorie

într-un gând cu mâinile retezate

ai putea spune că aici

se ascunde cea mai frumoasă poveste de groază din lumea unei scrumiere

unde toate zilele de sărbătoare au fost spânzurate de picioarele șubrede

și lăsate să putrezească până la ultimul minut

acesta nu este un poem de tine

ci o dare de seamă despre îngerie

sau o pendulare a tuturor spitalelor de nebuni

atârnate la rever

ca niște decorații murdare de viața domestică a unei femei

construită din obsesii

din acest motiv ți-am spus că scriitura de față

nu îți aparține

eu

cu flori în gură și iubirea mea coborâtă neatent din vagonul poștal

o mănușă folosită

turnată în cupe ca o mirare obsedantă despre șoimi dresați cu mâinile goale

furtuna de la ora treisprezece care a împrăștiat gustul ultimelor trenuri tulburi

plânsetul deschis în ușă

răstigniri peste răstigniri năvălindu-și cohortele de buzunare goale

săriturile artistice de pe geam

m-au lăsat sleit și sărac

aștept să se întâmple ceva esențial în auzul tău din care au reușit să evadeze munții

cu parșivitatea unui iceberg

gentleman cu stiletul ascuns în inimă

dulciuri și cafea cu lapte de mamă tânără

bancuri de purpură și curve excitate între lămpile cu abajur

bârfe scrijelite în talpa unde permanent bate inima altcuiva

arcuită ca o intuiție

linia vieții mele a început să-mi semene tot mai greu

și numai la sfârșitul tău am știut că se ascunde surâzător

întreg deșertul