Poezie
și ți-ai scos un plămân înainte de a mă strânge în brațe
1 min lectură·
Mediu
dacă ai ajuns să îmi sculptezi lacrimile
există certitudinea
să-mi fi pierdut deja viața
în sinea ta
prefer să mă tolănesc într-o vitrină cu dulciuri
să asmut poftele chiar în pragul de la intrare
pentru a înfuleca pe nesăturate din tălpile
care se aruncă în dormirea mea
în sfârșire
ne revenim de cuvinte
de guri hămesite și răni deschise
ca o nemărginire așternută subțire
în sânii femeilor neroase
de îndrăzneală
aici nu există resturi
doar bucăți amputate din trupurile orelor
și o singură rătăcire
stoarsă de culoare
până la dispreț
012.394
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Dăian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Dăian. “și ți-ai scos un plămân înainte de a mă strânge în brațe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-daian-0038595/poezie/14005160/si-ti-ai-scos-un-plaman-inainte-de-a-ma-strange-in-brateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
există certitudinea
să-mi fi pierdut deja viața
în sinea ta"
de ce fugi?
Daniel, cu fiecare poem, mai uimitoare metaforele ce izvorăsc din tine șuvoi...