Poezii

suflă greu bolnavii prin saloane în van muzeele se spovedesc vântul se zbate cojind copacii tineri zăpada uită hașurile de-alean și pică nesigure mașinile se rătăcesc pe

DCdaniel cruce

0

2

curg râurile credinței pe întunecatele mele ferestre Neantizat fiind în gând pe lângă mine tot orbecăind pârâul putred e oceanic și luna un păianjen prea plăpând Acel dincolo este

DCdaniel cruce

0

4

apropiindu-te de stupul cu albine tu m-ai uitat printre atenții învăț arhitecturile iertării proprii și neatent fiind mă vindec tot prin tine... greoi mă regăsesc rătăcitor bondar văzduh ridic

DCdaniel cruce

0

2

chiar noi ne jucam de-a moartea copii prin tărâmii melcilor firăvuind mărunt un munte ponosit deasupra pleoapelor toloaca amurgului încărunțit mă uit și privesc și aiurez tăpșanul

DCdaniel cruce

0

4

nici nu fumez dar scriu impresii pe o foiță de țigară… o vrăbiuță rătăcită în cătun nu nimerește aerul de-afară pereții prăfuiți din camera pustie se-ntunecă spre mine mă-nvărt ca buha

DCdaniel cruce

0

6

pe înserate mă întorceam de la spital cu autobuzul vuind de muzici populare țineam în brațe galbena mașină de poliție rurală acasă mă așteptau mitralierele negre huțul și cocoșul care

DCdaniel cruce

0

2

ce vezi tu soartă crudă-n mine de te apleci asupra mea cu naz vreun autist sau poate egoist sau vreun contemplativ naiv care prin cețuri deseori nu face altceva decât să caște

DCdaniel cruce

0

2

O picătură de rouă divină se așternu pe creștetul unicei fecioare a inimii, sufletului meu... Pe un câmp neîngrădit fecioara privi spre orizontul nesfârșirii. Cavalerul, în armura Sa

DCdaniel cruce

0

3