Poezie
Răgaz
1 min lectură·
Mediu
ce vezi tu soartă crudă-n mine
de te apleci asupra mea cu naz
vreun autist
sau poate egoist
sau vreun contemplativ naiv
care prin cețuri deseori
nu face altceva
decât să caște gura?
te rog primește clipa-mi de răgaz
se-ntreabă ochii pe-ațipite
ce număr port eu la bocanci
sunt mari
sunt poate grei
ce voi purta nu știe oarecine
sau poate numai rupți și tari
de-ale umblatului tiviri
sau poate sunt mai înțelepți
decât o slovă în citire?
zâmbiți voi oameni plini
de munți de energie
de poate sănătate și alai
zâmbiți la crusta mea de sărăcire
și hohotiți la mersul meu nesigur
și chiar și tu iubito căutai
motiv de râs pe lângă mine?
ce bucurie tainică îmi faci
să-ți văd iar zâmbetul aici
tu soartă ca într-o ghicire azi
să altoiesc priviri peste privire
mă rog să nu-mi mai dai răgaz
cine sunt eu? mă-ntreb
dacă să știu aș vrea
în halda din steril de lângă mine
e-atât de multă piatră grea
în clipa iarăși de răgaz
mă mir să știu vreodată cine
022.275
0
LȘ