Poezie
Autoportret halucinant
1 min lectură·
Mediu
pe înserate mă întorceam de la spital
cu autobuzul vuind de muzici populare
țineam în brațe galbena mașină de poliție rurală
acasă mă așteptau mitralierele negre
huțul și cocoșul care mi-au rupt complotând
pansamentul alb din capul proaspăt spart
acum stau țeapăn în scaun ca un Axis Mundi
se-ntreabă lumea după o oră dacă-s mort
la operație am suportat durerea admirabil
nu reușeam să trag maneta de viteză ludic
și cu piciorul să calc pedala de accelerații
m-am întrebat o clipă dacă e rost să mai suport
o fată înaintea mea se odihnea cu capul pe banchetă
nervii mă dureau în sângele curgând pe gât
cu gura în cârlige eram prins și ochelari de cal
aveam și eu râdeam cu voce groasă gâlgâind
cu sunetul ascuns prin fundul gurii tropăiam
ca un bătrân tușind prea palid răsfățat
de-o rază de lumină de pe golul raft
și naufragiat în golful ceștii plin de zaț
022073
0
cu gura în cârlige eram prins\". De fapt n-aș putea să desprind versurile de întreg. Daniel primește toate felicitările mele!