Daniel Ciolea

Abur condensat lenes pe vitrina brutäriei - asta a fost, pe scurt, geneza poeziei tale...\"Era pe cänd nu s-a zarit/ Azi o vedem, si nu e!\"
Mai degraba o axiomä, as spune eu.
Asa o fi? Cä tipul prost nu era, putem fi convinsi...
PS. \"oricarei iubiri\"

Brrr, m-am înfiorat de teamă...câți ani ne mai dai, Vostradamus?

Ãsta da text...cel mai lapidar cu putință! Si totuși, ceva mesaj tot transpare... :)

Dictator, tiran...care-o fi deosebirea? Dar presupune niste subalterni, niste asupriti.Iar cine crezi tu, mai Poesis, ca ar rabda sa aiba ca dictator si macar pentru o clipita o asemenea capacitate cum e Dl.Stihuri? Pun pariu ca nici scaunul de sub el nu sta acolo nebatut in cuie...
Asta ia-o asa, ca o mica insolentzä nevinovata; dar sus-numitul ma intriga din nou prin incarnarea pe care si-o autoatribuie, in merindele lui Sf.Petru. Mai bine nu te pune in gura lui, s-ar putea sa ii provoci o indigestie severa. Dar, apropo de nickuri feminine si masculine - de ce ma tot gratulezi tu si pe mine cu apelative de genul feminin? Iti suna ca as fi femeie? Poate sunt prea...politicos? Presupunerile tale se aplica si in cazul altora? Ca sugestie singulara: nu-l suspecta pe George Sand ca facea pipi din picioare.
Fiindca nu avea de ce se tine, saracu´.

ps.imi cer scuze de la autorul poeziei ca i-am folosit pagina pt. aceasta mica \"lamurire\" care i se adreseaza domnului comentator Stihuri, si nu textului de mai sus. Dar se incadreaza in tematica discutiilor in elaborare.
Mersi

Uraaa, are happy-end.
Chiar ma gandeam uneori cate lucruri cu care luäm contact in fiecare zi, ne lasa un gust amar in gura, o nedumerire pe buze sau...praf in ochi.
Ei bine, poate ca țelul tău final era silueta lui/ei, insa implinirea căutarii de moment ma bucura nespus. Asa cum nu e cazul sa urmarim Adevarul absolut; nu e \"de nasul\" nostru. Ni-l putem doar imagina, il putem invoca uneori sau implora alteori - sa nu ne ignore.
Iar piciorul tau...las\' ca se reface el rapid ;)

\"Un suflet ce n-are ce face\"? suna un pic prea a \"se plictiseste\", \"e in somaj\", etc. Daca nu te superi, as sugera \"n-are scapare\", sau stiu si eu... Si ai o gramada de puncte de suspensie. Prin ea insasi, o poezie indeamna la meditatie. Nu trebuie sa ne impingi permanent cu trei puncte de la spate.
Dar imi pare coerent, desi prea putina miscare. E ca un bec ce se invarte in trei directii si lumina lui vede A,B si C. :)
Final frumos.

„Nu intaleg”, „nu intaleg”, si iar „nu intaleg”. Potrivit lozincii tale, se pare ca nici asta nu iti e complet straina.
Si chiar nu ai inteles ca in aceste polemici nu e vorba de probleme, ci sunt dezbateri pe marginea unor texte care (cu generozitate, asa ca in cazul tau) au fost puse pe site si deschise unor comentarii. Ca sunt favorabile, multumim-frumos. Dar alea potrivnice le luăm cu lopata si le aruncăm acolo unde specifici chiar tu. Nu ma considera prea in etate, nu e cazul, desi diferenta noastra de limbaj ar lasa sa se inteleaga altfel. Nu intelegi din nou ceva... pai hai sa lamurim. Nu ai neaparata nevoie de ANI ca sa devii intelept; ci ai nevoie de TIMP ca sa acumulezi cunostinte si experienta. Ti s-a mai „luminat” un picut tartacuta? Nu are sens sa iti spun ca intre noi nu e mare diferenta de varsta, fiindca ai deveni si mai frustrat. Si eu aplec urechea la ce spun altii, fie ei mai in varsta sau nu.
Inca o chestiune: cand inteligentei cuiva, fie ea de orisicare factura, ii atribui scopul de a te amuza si nu de a te invata, fii convins ca rolul de clown il ai chiar tu, fiindca iti bati joc de tine insuti. Ai doua posibilitati, stii, ca in bancul ăla...ori esti ignorant, ori...nu ințÃlegi. Spui ca nu iti trezesc spiritul de combativitate? Textele tale de raspuns sunt himere? Ori, daca asta nu e combativitate, inseamna ca esti dintre cei care inteleg sa duca o lupta numai cu bombe termonucleare? Dragul meu, pana si un razboi intre natiuni se duce in primul rand pe un plan mai subtil decat al fortei armate! Si, la o adica, si armele alea sunt inventate si construite tot de minti luminate...
Si, ca sa nu ramâi prea derutat de cele ce le-ai spus chiar tu, iti clarific: sintagma „de la Ionescu citire” nu il identifica pe cel care o enunta cu Ionescu. Mai reflecteaza. Sau mai treci pe la biserica, asista la o slujba eventual.
PS. Deosebit de deosebit comentariul tau la editorialul lui R.H. Unde ai gasit atata profunzime?

PPS: raman in continuare deschis polemicilor pe ton civilizat.

Daca doresti, ne putem juca de-a „Mr.Evil“. Dar atunci mie imi ramäne rolul lui „Inspector Gadget”, si chiar m-ar amuza. Sa te gasesti in impas si sa scoti de fiecare data „asul” din mâneca, e un lucru pe cât de laudabil, pe atât de instructiv. Putin fortat, ar merge si mai pe româneste – „de-a șoarecele și pisica”. De ce amuzant-nu necesita explicatie; de ce instructiv- fa paralela cu o problema de matematica la școală: i-ai gasit solutia? Nota zece!
Apropo de oameni rai care sa scrie poezie sau sa iubeasca. Părerea mea e ca „rău” si „bun” sunt termeni cât se poate de subiectivi. Depinde de sistemul de referință pe care il abordezi. Ce e rau pentru unii poate fi bun pentru altii si vice-versa. O Dacie poate fi buna pentru mine dar nu pentru un miliardar, e limpede. O doză de cocaina e un Rău fundamental pentru unii, dar o necesitate pentru un dependent – acesta din urma va alege intre Răul social si Răul său – ce crezi? Ca Răul cel mai rău e sa nu dispună de doza sa. La fel si cu oamenii: ii privesti ca buni sau rai in raport cu sistemul tau de creditare a valorilor, iar acesta coincide, la marea majoritate a oamenilor, cu interesul personal, cu aspiratiile si nevoile de orice fel ar fi acestea. Hai sa vorbim un pic despre răul social. Te-ai intrebat vreodata daca e rău sau bine ca un om, indiferent ca e tânar sau batrân, ajunge in inchisoare pentru ca a furat o gaina si doua oua din cotetul vreunui concetatean? Sau o pâine? Nu recurg la sentimentalisme sau revolte subtilizate interior. Dar e o dovada ca orice element care poate sau PARE potrivnic unui anumit sistem, fie el social/de grup sau individual trebuie incadrat cu strictete, izolat si la nevoie eradicat. Asadar, vei fi fiind tu bun ori rau? Dar eu? Ne incadram in regula societatii si spunem: acest individ e corect, munceste, nu fura, nu face scandaluri, plateste taxe si nu cumpara nimic fara bon de casa...Ori doresti ca aici, in paginile poezie.ro, sa ducem o discutie despre un alt fel de bunatate, care sa tina strict de uman si de spiritul sau. Iar atunci subiectivitatea unui termen de „om bun”sau „rau” atinge teritorii dincolo de controlul tău. Esti doar unul din indivizii care au dreptul si necesitatea unei opinii, a unei evaluari si clasari subiective a valorii. Ce parere ai tu despre oamenii care ucid sau se sinucid din gelozie? Sunt ei buni sau rai? Au iubit ei oare cu adevarat? Iarasi nu esti tu cel mai in masura sa raspunzi. Poti doar sa presupui.
Intrebare: Ce cäuta Ovidiu pe meleagurile atât de indepartate de locurile dragi lui? Ori a fost un „nenea rău”, care a suparat pe cine nu trebuia, la vremea lui? Sau doresti sa inșir cativa „nenea rai” ai modernitatii, care au luat calea exilului pentru a-si putea pastra crezul. Hai sa le spunem..dizidenti. Nu doar modernitate si contemporaneitate s-au petrecut si se petrec asemenea lucruri. Oare cati oameni carora nu le „ploua in gât” au fost „ajustati” astfel incat in final chiar n-au mai avut capul pe umeri? Sa ne gandim la cativa domnitori români din cartea de istorie? Sau la literati, filosofi, oameni de stiinta, gânditori de toate facturile care au sfârsit pe rug sau la ghilotina. Poate unii au scapat Inchizitie si variantele ei, insa opera lor a fost ignorata, ori distrusa. Stiai ca opera lui Shakespeare a fost marginalizata de catre puritani? Stiai ca o buna parte din capetele luminate ale Frantei au pierit in si dupa Revolutia franceza pentru motivul ca nu au șezut in tabara invingatorilor? Cati scriitori ori preoti au sfârsit in lagarele siberiene? Ca muzica lui Schostakovici a fost „decretata” si interzisa ca antisociala si instigatoare a maselor? Ca Wagner, Webern si multi altii au fost considerati mult prea revolutionari de catre publicul vienez insusi? Ca muzica lui Bach era , conform clericilor, prea putin legata „de ale bisericii”? Ca Van Gogh a murit bolnav si sarac? Nu cred ca are sens sa iti pun prea mult intrebari, pentru ca oricum suna retoric :) Dar astea sunt in mare parte probleme de justitie a oamenilor si a istoriei. Poti tu spune ca vreunii din acesti oameni au fost buni, sau ca altii au fost rai? Nici macar nu i-ai cunoscut ca sa ii poti judeca. Deci nu ai nici cum sa iti aduci aminte...
Ai putea afirma ca i-ai cunoscut prin prisma creatiei lor, macar pe unii dintre ei. Dar am o banuiala, care sună fix pe dos.
Pe mama ta nu cred ca am cunoscut-o si nu am de ce sa imi doresc in mod expres. Daca ai simtit ca ti-am facut un atac la persoana, imi cer scuze, insa ai înțEles gresit: asa cum propuneam si altora pe acest site, ar fi bine ca relatiile dintre membrii „grupului” poezie.ro sa se rezume in aceasta pagina DOAR la nivel de iubitori de literatura, arta, etc. Dar NUMAI pana la statutul de prezenta literara, cu ce decurge din el, pe site. Poate asa vom pastra un pic de etica intre noi. Am cerut-o altora, m-am conformat si eu.
Nu imi place sa ma laud, si acum inserez aceasta idee numai inspre lamurirea ta: apropo de arta, s-ar putea ca eu sa fi vizitat mult mai multe muzee si lăcasuri de arta decat tine. Multe chiar vestite in lume. Si nu am facut-o din snobism, ci am incercat sa adun in sufletul si/sau mintea mea, ceva de pe unde am mers. In ce priveste arta si creatia, iti amintesc in treacat ca am „in spate” către 20 de ani de muzica, cu succese frumușele si, pentru un neincrezator, cu diplome relativ suficiente.
Diamantul poeziei tale insa, nu a vazut inca lumina zilei de sub stratul consistent de noroi care il acopera. El nu a fost acoperit de altii, pur si simplu tu nu l-ai gasit inca. Cred ca trebuie sa sapi bine de tot, procura-ti un excavator si poate vei ajunge pana la el. Sau poate nu; dar incearca oricum.
Iti va parea ciudat, dar nu sunt de parere ca oamenii ar trebui sa stie sa faca de toate. Exista si asemenea persoane? Jos palaria in fata lor! Eu unul nu ma incadrez. Nu sunt un bun critic, imi dau doar silinta sa deschid privirea unora sau sa gasesc noi unghiuri, aspecte, poate nedescoperite de altii. Si daca as fi un bun scriitor, as fi insa unul nedescoperit. Nici macar de catre mine. Cere mai mult timp, cu siguranta si un efort mai sustinut, pentru a ajunge bun scriitor. Se spune ca cine nu e in stare sa creeze ceva valabil se refuleaza in a critica vehement pe ceilalti. Cazul meu nu poate fi, pentru motivul ca eu nu am fost (inca) niciodata scriitor, si inca unul demn de a atrage atentia unor avizati.Am luat drumul, daca vrei asa, invers decat al tau. \"Compilez\" inainte ceea ce există deja si incerc sa imi fac o parere despre adevaratele valori. Or fi existând pionieri in orice domeniu, insa acestia nu apar conform principiului „ceilalti sunt asa? Eu voi fi pe altfel”, doar din spirit de fronda. N-am auzit de nici un scriitor celebru care sa nu aiba habar de operele inaintasilor sai. Nici de vreun compozitor care sa incurce, sau mai rau, sa nu stie notele. Pe cand tu nu pari nicidecum dornic de a te corecta, macar in gramatica. Si, dupa cum iti spuneam, scriitor? Eu nu am trecut inca pragul. Fiecare cu mamaliga lui. Iar asa cum tu iti dai silinta sa fii un bun poet amator, eu ma straduiesc sa te critic ca un bun critic amator.

Saru´mana nenea Lucian, ma inchin in fata ´mneavoastra ca in fata unei Entități plămădite din Făptura lui Dumnezeu. Acuma, că tu te tragi dintr-o femeie sau dintr-o Faptura, ramane sa decizi tu. In orice caz, atata timp cât si tu inchini o oda frumusetii femeii, e ok dar de ce nu ne-o arati si noua? E usor sa spui ca „exista”o oda in aceasta pagina, dar unii dintre noi au indoieli ca e asa, până ce nu sari cu dovezi. In textul asta - nici vorba de oda, mai degraba ii dau dreptate lui Costel- „dodă”. Parerea mea e că mai mult ti-ai bagat tu oda ta personala in paginile „poezie.ro”. Mai bine pastreaz-o pentru femeile alea proslavite.
Păcat ca nu am aparut si eu prin preajma cu sâni mari si frumosi, par ondulat, lung si blond, picioare izvorâte din subsuori, si alte aspecte fiziologice apetisante, poate ca atunci primeam si eu apelativul de „faptura divina”. Nu vreau sa cred ca pe celelalte planuri ale fiintei umane (incluzând sensibilitate, tandrețe, afectivitate, etc.) persoanele de sex masculin tind a apartine vreunei rase din atlasul de zoologie. In nici un caz insa, nu mi-as dori sa mi se inchine in față insusi Dumnezeu, pentru simplul motiv ca e impotriva firii, a logicii si a tot ceea ce vrei tu. O fi ea licență de domeniu literar, insa contravine legilor scrise atât pe hârtie, cât si a celor de bun simț. Adica..odata ce tu nu astepti sa ti se ploconeasca mamica si taticu’ la picioare, nu vad de ce ar face asa Creatorul in fata femeii!? Ceva ar fi... cam pe invers. E ca si cum te-ai astepta sa-ti torni vinul in pahar tinând sticla dedesubtul acestuia...Pe Pământ nu ține. Incearca printr-o ...gaură neagră.
Si inca ceva: nu stiu de ce esti asa de rău la suflet. Daca tu nu te-ai hotărât cât de mult ai vazut din ființa mai sus elogiată, de ce nu lasi pe altii sa vadă altceva decât acele câteva trasaturi pe care tu le-ai surprins? In orice caz, apreciez ca urarea ta din final e de bun augur : )
In ce priveste femeile lui Costel pe care dânsul tocmai le-a jignit-spui tu, nu vreau sa iti atrag atentia ca prea departe duce divagația ta: de la o poezie de pe site la o oarecare (ori anumita) persoana din viata cuiva. Ca sa ma intelegi mai bine: daca un tablou cu natura este un rateu artistic, nu inseamna ca pomii aceia, sau marea, sau mai stiu eu ce eventual element, ar purta vreo vina...Si totusi, pentru ca folosesti alimente de prima calitate,nu e o conditie suficienta ca sa prepari o mancare gustoasa.
Am impresia ca ducem cu totii o lupta cu morile de vânt. Totusi, eu personal gasesc ca exista o similitudine intre noi si acesti uriasi cu bratele intinse spre cer: Nici noi nu stim de unde vine vântul ce ne mână si totusi ne facem datoria; scriem mai departe, convinsi ca odata si-odata vom afla unde se afla, ascuns, raspunsul intrebarilor noastre. Sfatul meu ar fi sa nu te grabesti, spunând „am gasit!”...
Apropo de „vazut si nevazut”, ar mai fi o chestiune: nu poti minimaliza ceva ce oricum e gata facut si are o structura tangibila; asa ca nu-l mai acuza pe Costel ca iti minimalizeaza poeziile fiindca asa ceva nu poate face nimeni! Eventual, minimalizeaza impactul poeziei, sau mai stiu eu ce rezonanță pe care ar putea-o avea asupra cuiva. In nici un caz poezia insasi. Ma gandeam insa ca te-ai bâlbâit atunci când ai scris commennttariul tau, altffel nu stiu dde ce au disparut litere din cuvinte cum ar fi „comentariile”, ori „stii”. Dar am „înțăles” că gramatica nu e o prioritate pentru multi...

Ce sa mai cred? Ca daca ma nasteam in State as fi scris o poezie pe engleza dar cu titlu pe româneste? Nu stiu de ce, dar un dubiu mă tot scarpina printre ultimele doua circumvolutiuni. Dar n-aș vorbi de ale mele, ca imediat am si dat apa la moara si or sa apara unii de-or sa spuna \"si singurele\". Asa ca, feriti-va de magaruș! Or fi ele numa cateva, da isi fac treaba. Suficient pentru a-si da seama ca \"broken song\" se traduce foarte plastic \"cântec rupt\", \"cantec frânt\",sau ce e mai rezonant, \"cântec spart\". Dar sincer, dupa ce-ai dat cu bomba aia termonucleara a ta prin ograda mea, nu numai ca m-ai curațat de toate orataniile mele domestice (gânduri pozitive, gingasie sau receptivitate), dar m-ai pus pe fuga. Spre depozitul de munitii. Prima data am pus mâna pe masca de gaze. Dar am realizat rapid ca e complet ineficienta in fața emanatiilor elaborate minuțios de cartierul tau general de la etajul 1,75m.(scuze daca te-am scurtat putin, insa eu, ca cititor, ma aflu intr-un Afganistan bantuit de umbra fratelui pe nume A., si nu am cum sa banuiesc ce se ascunde in spatele arsenalului de produse de sticlarie-ceramica pe care cu nonșalanță il fluturi pe sub nasul unui popor care ii cuprinde si pe Costel si pe Mat, si pe multi altii care nu au voie sa ridice tonul, ca !pac! vine termodinamica in sprijinul tau si face ravagii printre umilele noastre cotețe.
Asa ca, năsucu\' un pic mai jos dintre F14-le tale si mai asculta si de ăi\' mai bătrâni.

Dragut, dar...parerea mea? E ca......ceva iti scapa. E nasol momentul de ratacire evocat, fiindca nu e chiar nimeni alaturi de tine! De ce oare unchiul Fester, Lurch si Bunicuta nu sunt prin preajma? Urat din partea lor! Sau macar Gomez...ori, poate ca el calareste pe cruce?
Ei bine, mie asta mi-a inspirat poezia ta. E chiar draguta, dar nu-mi starneste mai multe simtamine decat o face simpaticul serial TV. (desi eu, personal, prefer desenele : )
Dar asa, de amorul adevaratei arte, imi face placere sa citesc din cand in cand asemenea texte de un real sincretism. Real, Micul si Marele ecran, imaginar, poetic, hipism, valvatai... cu siguranta, o varietate rar intalnita in doar patru strofe... daca sunt patru. Caci punctuatia ma deruteaza total. Apropo de exprimare... de ce pui copacii sa schiopateze prin cimitir? Lasa-i dom´le la locul lor ca bine stau! Sau poate e altul intelesul, dar e cam invalmasita iarasi punctuatia?!? Sau poate lipseste chiar un verb? Habar n-am, dar nici nu pot deduce.
PE SCURT: brrr, SINISTRU!

Eu as intitula altfel poezia asta:
\"Poezie pentru Oac,
O broscuță dintr-un lac!\"
Parsiv, tare parsiv! Pazea, ca e tare smecher! Te trateaza de la bun inceput cu nebagare de seama, te si priveste cu teama totodata! Oare sub masca nepasarii sa se fi ascuns niscaiva țeluri mârsave si nedeclarate? Asta ai putea sa stii chiar preabine deja, devreme ce v-ati cunoscut rapid de tot, asa, intre o bârfa si un hot-dog acolo, in cadrul imbietor si intim al parcului... Ca a doua oara cuplul nu s-a mai intalnit, e o poveste banala in zilele noastre.
Dar, cum suflete de poet, intrinsec si vaste, gasesti la mai tot pasul pe aici, anxietatea mea izvoraste dintr-o crunta nepricepere a lucrurilor: cânti dorul de suflet sau...
Concluzie:subiectul ma \"prinde\", dar prea mare dezordine in idei.

O poezie adevarata in sfarsit! Are o forma, o deschidere si un inteles frumos. Lasa gandul sa zboare dincolo de barierele monotoniei si constrangerilor cotidianului, si atata timp cat te ingrijesti si de forma (in continuare), poezia ta e o delectare. Apropo de forma totusi, putin mai multa atentie la ortografie nu cred ca ar face rau nimanui... Iar tu esti un..consecvent ;=)