Niciodata nu as fi crezut ca
gandurile pot ucide un om,
daca nu m-ar fi ucis pe mine.
Rumegandu-mi impresiile
cu miros de fan
crescut pe tarmul apelor uitarii,
ratacit printre
Ce inseamna a fi un om bun? A-i ajuta pe semenii tai de fiacare data cand au nevoie de tine? A uita complet de nevoile tale in favoarea nevoilor semenilor? A ierta de fiecare data cand ti se
Urcam deznadejduit,
pe culmile disperarii, descult.
(imi dadusem pantofii,
la inceputul urcusului,
la schimb,
pe o sticla de apa)
Pietrele cararii,
cu fome haotice,
imi loveau
Traversez ceva, ce se balanseaza,
un fel de punte
cu cablurile slabite.
(de fapt este viata mea
pe care eu nici n-am cerut s-o traversez)
Puntea este formata din
scanduri cu noduri
si
Ratacitor printre cuvinte
merg mereu inspre nord,
urmez valea raului secat, unde,
din obisnuinta,
mai vin din cand in cand umbre
sa se adape.
Aici, din cauza secetei,
au inceput sa cada si
Bine ati venit la circ!
Astazi se deschide sezonul de vanatoare
la vise.
Armele au fost pregatite,
sagetile au fost oravite.
Iar daca nu aveti nevoie de arme,
sau daca nu aveti
Am spus candva c-acela care
traiste fara de vreo tinta
bizar, noroc mereu tot are
desi cu-ai lui e ca-nrt-o ginta.
E bine uneori sa fii
un prost ce e plin de noroc
caci nu conteaza cate
Cu desteptatorul,
Ne trezim cu desteptatorul
in fiecare dimineata.
Il punem sa sune inafara noastra
spre a ne trezi cand pamantul face
o rotatie completa.
Il punem si in noi
sa ne sune
Ochi plansi ce n-au vazut vreodata lacrimi,
privire vixa ce toate le-a vazut,
un zambet resemnat de aspre patimi,
mandrie-ndurerata ce-a cazut.
Fatza ca masca de deceptii si tristeti,
gura
În fiacare dimineata
trebuie sa reiau batalia
cu trupul
ca si cum eu as fi norul
si el soarele.
Trebuie sa-mi protejez sufletul
de arsita solara.
Ma-ntind,
ma zbat,
uneori trebuie
In complexitatea nemarginita
a infinitului
eu nu ma pot gasi.
Mi-am gasit toti dusmanii,
mi-am gasit toate clipele ratate
si toate visele spulberate,
m-am intalnit cu vanatorii de vise
ce
Suflete ca niste ridicaturi,
la fiecare pas te-mpiedici de ele.
Monstruasa credinta
a dat nastere la
umilinte profunde.
Nici un credincios
nu are curajul
de a se salta deasupra
M-ai intrerupt,
eram foarte aproape
de a trai o viata
umana.
In fiecae zi imprumut timp
incercand sa realizez si eu
ceea ce aproape orice om normal
face intr-o viata de om.
Car timpul
Ivata se consideri:
amagirile ca virtuti,
orice ganduri ca lideri
orice oameni tacuti.
tristetea eleganta
si teama ca pretext,
in suflet aroganta
si ironie-n text.
dorita
Alerg,
cu tine aproape
ma simt aproape de cer,
cu degetele rasfirate printre nori
mangai stelele
si
ar trebui sa fiu multumit.
Ranile lautrice,
impofida timpului,
inca nu s-au
Eu, iar,
caracterizandu-ma pe mine
caracterizez omul.
( omul din mine probabil ).
Sunt altfel, si totusi nimic.
Nimic pentru nimeni.
Incep sa devin nimic
si pentru mine insumi.
Omul
E frumusetea arma de rapus
a celui ce nu vrea sa-ti faca vrerea,
e sufletul sub pielea asra pus
iar pielea reflecteaza, rosa, fierea.
Nu importeaza trupul, nici privirea,
e trecatoare carnea de
Ma dor ochii,
din cauza lacrimilor,
ma doare sufletul,
din cauza iubirii
si amintirile placute
nu ma mai bucura cu nimic.
Trebuie sa reinvat, Doamne,
dupa ce crezusem ca nu ai e
Picaturi fatale
ma izbesc in fata
scotandu-mi ochii.
Graunti de nisip
se transforma in namol
murdarindu-mi trupul.
-Sa opreasca cineva acest trup murdar
ca sa cobor!
Imi striga trupul cu
Incerc sa ma strecor prin multime,
sa fiu nevazutul,
sa fiu nesimtitul,
sa fiu uitatul.
Eu, cel blestemat sa-mi pierd tineretea
in nestire,
condamnat sa trec printre voi
fara sa stiu ce este
Implacabilitatea timpului
este singurul lucru care inca ma mira
pe mine, poet inutil.
Ma zbat intre afirmare si moarte subita;
Ma zbat intre eterna enigma:
\"A fi sau a nu fi\".
Curgerea
Vorbele mele sunt soapte
Nascute din stropi de nisip,
Am dureri nascute din fapte
De cand am glas si cu chip.
Mi-e ochiul inchis si aprins
Si nu-s demn de al meu parinte,
Stiu cat doare sa
Eternitatea inca ne este idealul
si faptul ca murim pe noi inca ne doare,
Nu mai putem ca sa urcam nici dealul,
Cum muntele? Cum sa gustam din soare?
Ne zbatem in putinul ce-l avem,
ne razvrati
M-am nascut in suferinta inutila,
Fara strop de sfanta vesnicie.
De trairea asta imi e sila,
Doamne, eu traiesc in saracie !
O fatalitate zambitoare
Ma indeamna spre avant absurd,
Viata e
