Poezie
Avant absurd
1 min lectură·
Mediu
M-am nascut in suferinta inutila,
Fara strop de sfanta vesnicie.
De trairea asta imi e sila,
Doamne, eu traiesc in saracie !
O fatalitate zambitoare
Ma indeamna spre avant absurd,
Viata e atat de trecatoare
Si-n uitare eu incet m-afund.
Traiesc in asteptare suspendata,
Traiesc in dorul de a nu mai fi.
In fata am eternitatea cea filtrata,
In spate o imensa zi!
Ordinea temporala asteapta destramarea,
Incet ajung la marginea eternitatii,
Spre-a savarsi cu achi deschisi chemarea:
Caderea in directia singuratatii.
001.506
0