Poezie
Ploaie fatala
1 min lectură·
Mediu
Am iesit in ploaie cu capul dezvelit
iar stropii ma bat suav pe umeri
ca blajine vise ce ma-ndeamna sa dorm.
(am cosmaruri)
Norii, de o fluiditate iesita din comun
se revarsa asupra-mi naprasnic
confundandu-ma cu un stalp de telegraf.
(sunt lovit de fulger)
Pamantul, sub torentele de apa,
se scurge de sub mine
lasandu-ma fara mecanismul de zbor.
(nu mai zbor)
Vitregit de aceasta facilitate
merg pe jos, pe cer,
urmat de imense stoluri de vise pierdute
si de sperante migratoare.
(continui sa merg)
Aceasta trena de vise
ma propulseaza cu aripile ei puternice.
Acesta trebuie sa fie motivul pentru care
pot sa merg;
Mi-am zis.
(pe jos, pe cer)
Ma impiedic din neputinta
si atunci sunt ajuns din urma de un vis
- Noi de fapt nu suntem vise pierdute,
suntem vise imposibile;
Mi-a spus.
(picaturi fatale)
044513
0
stropii ma bat suav
blajine vise ce ma-ndeamna sa dorm.
(am cosmaruri)
fluiditate iesita din comun
se revarsa asupra-mi naprasnic
confundandu-ma cu un stalp de telegraf.
(sunt lovit de fulger)
se scuirge de sub mine
lasandu-ma fara mecanismul de zbor.
(nu mai zbor)
Vitregit de aceasta facilitate
(asta e cea mai tare!)
Ma impiedic din neputinta
si atunci sunt ajuns din urma de un vis
Trebuie sa recunosc ca nu se compara nici cu poeziile cu care ne-a incantat seniorul din neant, sau \"bacovia\" altadata...