Poezie
Mesterul meu
1 min lectură·
Mediu
Pe mine,
cu temperamentul pe care il am,
cu trupul bolnav
si ganduri fugare,
nu m-ar fi putut face
decat un mester
ce nu a avut lut indeajuns
sa-si termine opera.
Din aceasta cauza
gandurile mele atarna
suspendate undeva in mine
si sentimentele
nu merg niciodata pana la capat.
Din aceasta cauza
sufletul mi-e schilod
si nu se poate deplasa
decat sprijinandu-se pe trupul murdar
de aceasta lume.
Pe mine nu m-ar fi putut face decat
un mester care,
fiind prea ocupat cu comenzile,
pe mine m-a facut
in timpul liber
din ramasite.
Mi-a pus ochi de mort
si urechi de orb,
iar nasul,
fiindu-mi nefolositor,
mi l-a pus dintr-un rest de calcai.
Il urasc pe mesterul meu
pentru tot ceea ce sunt,
cu o singure exceptie,
ii multumesc ca,
cu toate ca mi-a facut un trup de resturi
si un suflet de mana a doua,
a implantat in mine
o ratiune dreapta.
Probabil ratiunea este singuril motiv
pentru care mi-a dat apoi
viata.
011786
0
Mi-a placut, desi e un pic cam neomogena si neinchegata. Si ai o repetitie in strofa a 4-a, cu acel pe mine.