Poezie
Caut
1 min lectură·
Mediu
De cand ma stiu tot caut,
deocamdata nu stiu ce,
dar am sa caut nestiutul pana la capat.
Cautand m-am trezit gresind.
Greseala a constientizat in mine
omul.
Din cand in cand
m-am trezit inafara cararilor mele
incercand cu disperare
sa ma prind de spini
ca sa nu ajung mai jos.
Spinii mi-au fost de cel mai mare ajutor.
Din cand in cand
cararea luminii mi se arata
ca si cand ar vrea s-o urmez.
Dar cum s-o urmez cand
intensitatea luminii ma orbeste?
Ochii mei plansi
ce n-au vazut vreo data lacrimi,
orbiti de nisipul din lumina,
acum plang.
Prin lacrimi vad totul.
Vad cum chemarea spre cunoastere
mascheaza chemarea spre moarte
si cum o mana fatala
ne separa trupurile de senzatii
si mintile de ganduri.
Vad cum,
cu toate ca destinul ne-a harazit moartea,
ne incapatanam se ne ucidem noi
in fiecare zi cate putin.
Probabil aceasta este singura razbunare,
si unica, pe care o poate infaptui omul
impotriva mortii.
Dar eu continui sa caut, si,
indiferent de durerile care mi se pun in cale
sau de fericirile care vor sa-mi stavileasca
cunoasterea,
am sa masor tinutul desnadejdei
cu pasul meu.
001.504
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Ciolacu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 193
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Ciolacu. “Caut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-ciolacu/poezie/19783/cautComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.