Parodie compensatorie și întârziată

Ce noapte mare!

Sunt tânăr, Doamnă, iată, am mușchii încordați,

cu ei cărat-am, Sisif, cartofi toamna din piață,

plămânii-mi sunt de piatră cioplită din Carpați

iar de tușesc e numai s-alung rivali din față.

Sunt tânăr, Doamnă, chiar de și—n coate simt dureri,

când vin târâș spre tine, în grabnic-alergare,

urlând din gura-mi știrbă doritele placeri,

cu limba-mi frântă-n ierburi, din zbucium și vigoare.

Sunt tânăr, Doamnă, uite cum nasul roș` mi-l țin

să-mi lumineze calea în nopți când zbor la tine

și cum în capilare-mi furnică numai vin

te – mbăt, când iți rasuflu topit, de fericire.

Sunt tânăr, Doamnă, caut de-a surda-n buzunar

și nu găsesc lețcaie să-ți iau o floricică,

dar nu-ți fie cu șagă, te superi în zadar,

căci vei găsi, de mâine, în pat, ciuperca mică.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, din spate sunt frumos,

cum limpede mi-au spus-o vreo doi trăgând de fiare,

mă-ntorc și-admir minutul de dragoste spumos

căscând din toți rărunchii. Mi-e somn! Ce noapte mare!

24.10.2003

P.S. Parodia, care este o completare, de pe celălalt mal, a hulitei \"Noapte bună!\", am trimis-o prea târziu, pe 25.10.2003, iar Rada, pe bună dreptate a refuzat intrarea ei în concurs. A fost vina mea, pentru că nu am reținut exact care este data limită.