aravămirp

cântă verdele în mine deșiratele copite
ale ierbii fără nume cu sclipiri de semafor
pe la colț de lume deasă intersecții îmbâcsite
așezate stratosferic elevează iluzor

către unghiul frânt cu paseri alintând coșcogeamite
tulbur ochi de din spre spațiu atârnat de un mosor
când pământul se prăvale în arpegii liniștite
mă îmbrac în fluturi poate noaptea asta o să zbor

cizmele de floare-albastră capișon de clorofite
mi le pun și-adorm agale nesimțindu-mă ușor
cuibărit în mușuroiul ce de-a valma ne înghite
visele și le aruncă masticate în decor

de mai calci pe câmp iubito să îmi spui cu glas scăzut
dacă primăvara asta a venit sau a trecut