Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@daniel-bratuDB
Daniel Bratu
@daniel-bratu
Poezie

caravan-seral

peisaj de caniculă

1 min lectură·
Mediu
peisajul arde pe-nserate pace
nimenea cu nimeni nu a prea făcut
candidați de cerberi și-alte dobitoace
mai deasupra-s tare altfel pe sub scut
muștele din zonă au în trompă ace
sunt ciorchini pe leșuri de nepriceput
e zvâcnirea cărnii care li se coace
de pe țepii rumeni până la șezut
nu mai curge Styxul fumegă băltoace
pe traseul urii de căldură mut
ni se plimbă mortul neajuns încoace
de la o planoară la un parașut
e războiu’ lumii III TV-Nimik
reia Costa Ricu versus Costa Rica
023.713
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
86
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Bratu. “caravan-seral.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/1792693/caravan-seral

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc✓
peisajul arde pe-nserate pace
nimenea cu nimeni nu a prea făcut
candidați de cerberi și-alte dobitoace
mai deasupra-s tare altfel pe sub scut – mi-a plăcut enorm poemul, are în el atâta nou, dar și vechi încă, spus într-un fel deosebit. Citind aceste versuri ești scos din starea de frumos și dus să rătăcești printre o mulțime de lucruri, care par că nu au nimic de-a face cu poezia, amănunte străine, parcă indiferente și aberante, rămâi tăcut și cu privirea mirată, iei înfățișare de sfinx. De ce oare? Poetul e cel ce știe prin asemenea moduri de reflectare să scoată în evidență lucruri ce nu pot fi exprimate de oricine, într-un mod atât de plăcut, specific autorului: nimenea cu nimeni nu a prea făcut – plăcut, și cu multe inerpretări. Primul vers are în el atâta esențialitate, dar și contrast: arde cu pace!

muștele din zonă au în trompă ace
sunt ciorchini pe leșuri de nepriceput
e zvâcnirea cărnii care li se coace
de pe țepii rumeni până la șezut – Realitatea de aici nu e compusă din lucruri și sentimente, ci exclusiv din acte; astfel este gândirea și tot astfel fantezia; nu există acte care să nu fie consecvente cu ele însele și, potrivit naturii lor, să nu-și urmărească fiecare propiul lor scop: leșuri de nepriceput, zvâcnirea cărnii...

nu mai curge Styxul fumegă băltoace
pe traseul urii de căldură mut
ni se plimbă mortul neajuns încoace
de la o planoară la un parașut – dezacordul dintre frumos și urât , e de fapt calul de bătaie al autorului, care are o doar o aparență de realitate și care ar putea fi acceptată ca un dialog în realitate, dar de cele mai multe ori lasă impresia că ar fi ceva imaginar, aici e toată frumusețea acestei poezii. Descoperim o diversitate de acte: curge Styxul, plimbă mortul, de la o planoară la un parașut, care nu se opun de fel unul altuia. Steluța să știi că există, o mai păstrez o perioadă!
0
@daniel-bratuDBDaniel Bratu✓
un comentariu atât de extins și aplicat valorează mai mult decât 3 steluțe - părerea mea - mulțumesc, Maria
peisajul e unul al conversiilor, al permutărilor în absurd, chiar și ingambamentul intrând în joc - uscăciunea produce monștri, inversiuni (planoara și parașutul) - nu o topire de genul ceasurilor pe ramuri (rame)daliene (\"peisajul arde\", \"băltoacele fumegă\"),
e ca o privire din infern (\"mortul neajuns încoace\") spre infern - unul strâns, uscat, microscopic/banal - (TV Nimik, Costa Ricu versus Costa Rica)
0