Poezie
Prințu` Bălții
fabulă rasă
2 min lectură·
Mediu
Trăia, odată, trai sărac,
pe-un lac întins, din câte știu,
un prea modest și bun brotac,
puriu.
Era maestru, la creat,
bolboci sub val, ca un sifon,
dar avea orice răsuflat
afon.
Fugeau broscuțele de el
când, săltăreț, pe după stuf
scotea, în loc de cântecel,
năduf.
Degeaba era bun țintaș
cu limba până la buric
și lipicioasă. Muște … aș,
nimic.
Anii treceau. Trecea și ea –
o fetișcană-n pas rapid,
pe mal – brotacul o privea
a vid.
Până-ntr-o noapte. A visat
că îl ating buzele ei
și-i prinț pe cal înaripat…
eheei…
Deasupra lacului plutea,
cu vocea lui cutremurând
mătasea de pe-aici. Și-o stea,
oricând.
Cânta la fix, acum. Ad hoc,
din Bach, din Beethoven, Ravel,
Vivaldi, Handel … și deloc
din el.
Stoluri de muște, rând pe rând,
ce-l zumzăiau din foi de nuc,
veneau la gura lui căscând,
buluc.
Sobor de broaște de pe lac,
mai mari, mai mici, îl îngânau
cu poftă, de la primul “Oac”:
- Miorlaau …
Părea perfect, încântător,
dar când se cobora, culcuș
tot nu primea, în stuf, ci doar
un \"Ușșș!\"
Morala (are efect cool,
și vă va face fericiți
doar de-o șoptiți ușor - să nu-l
treziți):
Ea, prea miloasă, îl pupa
dar, nefiind material,
nu-n prinț îl transforma, ci-n pa-
pagal…
pe-un lac întins, din câte știu,
un prea modest și bun brotac,
puriu.
Era maestru, la creat,
bolboci sub val, ca un sifon,
dar avea orice răsuflat
afon.
Fugeau broscuțele de el
când, săltăreț, pe după stuf
scotea, în loc de cântecel,
năduf.
Degeaba era bun țintaș
cu limba până la buric
și lipicioasă. Muște … aș,
nimic.
Anii treceau. Trecea și ea –
o fetișcană-n pas rapid,
pe mal – brotacul o privea
a vid.
Până-ntr-o noapte. A visat
că îl ating buzele ei
și-i prinț pe cal înaripat…
eheei…
Deasupra lacului plutea,
cu vocea lui cutremurând
mătasea de pe-aici. Și-o stea,
oricând.
Cânta la fix, acum. Ad hoc,
din Bach, din Beethoven, Ravel,
Vivaldi, Handel … și deloc
din el.
Stoluri de muște, rând pe rând,
ce-l zumzăiau din foi de nuc,
veneau la gura lui căscând,
buluc.
Sobor de broaște de pe lac,
mai mari, mai mici, îl îngânau
cu poftă, de la primul “Oac”:
- Miorlaau …
Părea perfect, încântător,
dar când se cobora, culcuș
tot nu primea, în stuf, ci doar
un \"Ușșș!\"
Morala (are efect cool,
și vă va face fericiți
doar de-o șoptiți ușor - să nu-l
treziți):
Ea, prea miloasă, îl pupa
dar, nefiind material,
nu-n prinț îl transforma, ci-n pa-
pagal…
023.288
0
Introducerea mea e poate puțin confuză, dar mi-ar fi plăcut să pot da masca și să descopăr realitatea. Ce e cel mai important aici, nu e faptul că nu voi ști exact, care sunt personajele, ci cel mai important lucru e modul în care te exprimi, e felul în care reușești și pe drept cuvânt să aduci noul, nu numai în rondel, așa cum am mai citit, dar uite chiar și în fabulă. Așa cum e de așteptat personajul ar fi trebuit să fie situat undeva la înălțime, mai sus decât toți ceilalți, dar aici la tine e cu totul altfel, încă din prima strofă, îi descrii condiția, modul în care poate fi văzut de toți ceilalți. Calitatea care ar ieși la iveală din primul vers se estompează brusc în ultimul, din descriere pare un personaj chinuit de soartă, dar mai ales de ceea ce crede el despre el, faptul că ar fi bun la ceva, dar toți cei din jurul lui îl văd altfel, de fapt văd realitatea
Remarc strofele:
Degeaba era bun țintaș
cu limba până la buric
și lipicioasă. Muște … aș,
nimic.
Anii treceau. Trecea și ea –
o fetișcană-n pas rapid,
pe mal – brotacul o privea
a vid.
Finalul e de pomină, fabula e forma în care mă mișc mai greu, fabula o citești, râzi sau zâsul- plînsul, și parcă nu merită să-i strici frumusețea prin comentarii. Eu doar am trecut pe aici și am lăsat așa un semn, că, are o morală cool, iar restul ce înseamnă: vers, ritm, că există aici un ritm, parcă ai asculta anotimpurile de Vivaldi sunt pe măsura așteptărilor, nu mai spun că ar trebui să fie urcată undeva la înălțime, că mă trezesc vorbin singură...mă voi retrage încetișor că deja mi-am terminat materialul...și anii trec!