Vâlvătaia

Frumusețea cuvântului așezat aici în versuri și rime rimelate din doi în doi sau din inimă la inimă, e doar fior de vâlvătaie a cântece de noapte, ele cuprinde ochiul în vâlvătăi de gânduri. Descântece la focul unde arsura inimii se destrama flăcări și doar bărbatul poartă leacul versului compus din n silabe cu accentul pe buze de femeie. Accentul este tonic sorbit din dramul de nebunie a vrăjilor drept rimă. Un poem deosebit, zemuind a finețe pe muzica nocturnă într-un zănit de ape. Apare infinitul cifrei opt cu semnificații multimple asemeni snopilor de grâu…Sper să nu te superi dar versurile tale mi-au făcut o poftă de cuvânt pe care ți le dăruiesc aici:


ca iarba prinsă-n ochiuri de furtună
putere n-am ca să te smulg să-mi umpli trupul de lumină
descântece mănunchiuri ce-n suflet nu încape
din vremi adânci doar vorbe rotocol

din nesfârșit
nedeslușite atingeri de pelin și ape
pierdut și departe e-al dragostei fir rupt
pe care doar bărbatu’-l vrea și-l are

dau bobul legilor de aur copt
în nebunia ce se naște-n mine
cînd iarna se-mbracă în haine de parada
pe-o viață veșnică sub lespezi de mormânt