Poezie
Când tu n-ajungi…
sonet retro/grav
1 min lectură·
Mediu
Ajung atâtea vești din miez de nucă,
se coace-n verde-palid ochiul ceții,
că-n mugurul de taină-al dimineții
mă răscolește pasul de nălucă
al visului c-am fost printre poeții
cei mai răpuși de pohta zăbăucă
de-a se uita, cu dorul lor de ducă,
la marginea trecută-a tinereții.
Ci-n tropotul de zori fără măsură,
ca un pândar al darnicei calești,
ascult cum crește-n mine barba sură
că nu-mi mai vii, că nu-mi, că nu-mi mai ești
și pașii tăi prin mine/pe trecură.
Când tu n-ajungi, ajung atâtea vești…
033.041
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Când tu n-ajungi… .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14148944/cand-tu-n-ajungiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DB”halucinant”, ”terifiant” - domnule Petrea, nu știu la ce vă referiți, cred că nu sonetul meu retro/grav v-a generat așa spaimă monstruoasă - să nu răgușiți ori (Doamne ferește!) să nu faceți temperatură peste 37.3!
0
ȘPcum e sa zici de bine
si in schimb sa primesti o scatoalca,
fie ea si virtuala...
si in schimb sa primesti o scatoalca,
fie ea si virtuala...
0
sonetul meu "clasic" l-am scris
cu mult înainte de a avea știință
de sonetul de față...
Zău, e aproape terifiant...