Poezie
Sânziana
sonet de... mult
1 min lectură·
Mediu
Plutea-n fața noastră cu stelele-n piele
pe dunga de varuri, cu ochii-n înalt
și-n stinsu-i de iriși, un cer de asfalt
cădea-n zbor de nemaivăzute umbrele.
Tot aerul zilei era ca un șpalt
al ei și-al plutirii desprinse din iele,
iar soarele-avea un cuibar de vergele,
din care curgea răsărit de cobalt.
Ca niște clepsidre, urcând din pământ,
sunt sondele-n câmpul de azi ca o rană
și-n zori noi de-acum, fugărite de vânt,
cu semne de eră prediluviană,
o văd iar, ca-n vis și o rog și îi cânt
să-i ierte pe toți. Pe noi toți, Sânziană…
042865
0
De acuma te-am uitat!
Na-ți un ceai de pasifloră
Și bomboane de păcat.
Nu mai sta ca o condoră!
Că, nimic nu s-a-ntâmplat!
De pe glezna ei minoră,
Sânzâiene-am adunat,
Sub o stea multicoloră,
Îngerii m-au alergat...
Gată-te, acum, de horă
Cea ce ești cu delăsat
Trandafirii de prin floră
Umbre, toate,-au asudat.
Fluier alb, Elisadoră
Omul tău, ce l-ai visat!
Ce durere incoloră...
Sărbători s-au întâmplat.
Coronița ta, o oră,
De prin timp m-a tot strigat.
Cum ți-e glezna, azi, sonoră...
Fruntea ta s-a arătat...
Metatimp sau metaoră,
Clopoței au tot sunat!
Timpul rar, de auroră,
Stelele nu s-au aflat...
Nu nevastă, mi-erai soră,
Sfântul Ioan te-a speriat.
Până mâni, Elisadoră
Cum de mine n-ai strigat!
Sânzâiana, mamei, noră
Dragostea ne-a condamnat...
Dară tu, ca o signoră,
Nu te-oprești din alergat...
:)
Doar un semn de Sânziene!
Îmi cam pierdusem antrenamentul în vers clasic...
Spor la scris!