Poezie
Închiși fiind...
sonet de priveghi
1 min lectură·
Mediu
Urcăm cu toții-n sine, din afară,
e vremea-n care-adâncul cel presus,
pe crucile plămânilor de ceară,
mai ține-n cuie câte un Isus.
Și-n orice cânt, un vers o să ne doară
și-n orice vers, doar cântece de dus
or fi de-acum, precum odinioară
baladele ce nici nu s-au mai spus.
Cum n-a mai fost, e iarăși primăvară,
pe vestitori, priveghiul i-a răpus
și-n fiecare, inima polară
se zbate întru ultim reprodus.
Închiși fiind, mi-e teamă de-un blestem,
că Va-nvia, iar noi n-o să-L vedem...
022.342
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 84
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Închiși fiind....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/14145832/inchisi-fiindComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓„Închiși fiind” în carapacea finitudinii și în intervalul efemerității pe care nu-l putem transcende, ar fi într-adevăr un „blestem” și un sacrilegiu să ni se reveleze teofania și noi să nu o receptăm și să nu o „vedem”.
0
DB... orișice e posibil. Chiar și ce-i mai rău - să batem în lemn, ca-ntr-o toacă. Până atunci, ca niște muguri neplesniți, cum scriam în adolescență, ”stăm ascunși, închiși în lemn”. Mulțam revelărilor tale, Răzvan!
0