Poezie
De-atâta post
sonet prea-creștin
1 min lectură·
Mediu
De-atâta post, mă paște-o nebunie,
se simte-n aer stratul de belele,
cocoare trec în șiruri paralele
duioase cum și tu... Anastasie.
Prevăz primejdii, zări de ceață grele,
ni-s prinse-n chingi porniri de veselie
și-mi pierd trecutu-n zona verzulie
din ochiul tău cât ceașca de cafele.
E-o liniște ce-o simț, așa de mare
încât în spăimântare mă-nconjur,
de ce va fi: flămândă-aglomerare
cum tot a fost, la fiștecare nur
al cărnii tale prea-fermecătoare
și eu, sătul... de stânga...-împrejur.
025127
0
Tehnic, sonetul "cade în picioare",
plenarul ideatic pătrunde atât ochiul
căutător ludic, dar isprăvește și cârcoteli
eventuale...
Sonetul dumitale mi-a dat o stare de împlinire -
'uite, domle, încă unul', deși sonetele mele nu-mi reușesc,
parcă, pe cât să fie în rând cu acest minunat exemplar de mai sus...
FELICITĂRI !