Poezie
tren către mare
2 min lectură·
Mediu
treceam prin gări cu geamuri de oglindă și cărămidă refractară
cu tine cu mine cu alții rânjiți la semnale neatenți la culori
amândoi pe o pălărie de arc
viața era cu porțile deschise și ele
n-aveau rugină pe rame
marea ne aștepta la 2 Mai scoicile își lingeau
cochiliile de poftă
beam votcă cu gustul de șine
fără nici un motiv
în parcurs
era soare cu miros de clepsidră în pletele tale
îmi plimbam degetele ca prin câmpul de iarbă și maci
așa cum te plimbai tu prin pletele mele dezbrăcată de tot
când soborul de nași își ținea slujba printre
carnetele de student cu zece lei și note de trecere
coapsele tale îmi făceau semnul victoriei
auriu către bronz
nu-i așa că și cerul se coborâse ca o apă de mare senină
aveam buze sărate și luna era câteodată
canar în colivie cu aripi de-argint
Doamne și noaptea cum ne urca lumea sub piele
din tălpi la cuibarul de vise
pierdut
marea ne aștepta la 2
mai
apoi nu mai
știu
mă dor degetele mâinile ne cad pe lângă
barierele cu felinarul lor stins
pentru noi cei mângâiați
până la sfâșiere
marea n-a existat
mai târziu voi afla
că nici noi n-am murit n-a trecut
nici un tren
024.320
0
FD