Când tu-mi citești ce-am scris…

Un baldachin și tu… O mandolină,
trântită peste firele de ceapă,
un șarpe, care umblă prin grădină
cu papion și-o muză filantroapă

mă trag acum din somnul ce-o să-mi vină
oricum, etern în proxima etapă
și scriu pe frunze verzi, o zi-lumină
despre orice îmi vine și îmi scapă.

Când tu-mi citești ce-am scris, cam în surdină,
ascult, în iarbă, greierii cum papă
și cum, cu vocea ultra-angelină,
îmi cântă-un trandafir, de lângă apă…

Mă rog, încet (și-mi dau și peste gură):
- Dă, Doamne, să nu vie-o viitură!