Albastru de truver

În general sună bine, e cursivă și curat scrisă. Are idee și, cum zic io, zvâc. E puțin tributară lui Dimov, dar asta e de bine, zic eu. Imaginea din s1 cu “flautul vertical” mai repede decât să mă ducă cu gândul la vreun ax al lumii, m-a dus (vina mea: pervertire, vulgarizare) cu mintea la falus și alte cele similar lui. În s2, nu văd rostul punctelor de suspensie de la final. În ultima strofă acel “stingher”, pus între virgule, sare în ochi ca fiind căutat special pentru ritm și rimă, pus cum mâna. Aș sugera o așchiere aici. Ai o grămadă de posibilități. Spre exemplu aș încerca/risca așa:
pe zidul vechi al serilor ce pier
cerul stelat se-ntinde, cât anume
să-ncapă-n el albastrul de stingher (sau, dacă vrei tu: “…de truver”).
Cu plăcerea lecturii, M.A

impresiile de lectură mă onorează, iar obiecțiile sunt firești - de gustibus
precizări:
- flautul nu e vertical decât pentru că așa se cheamă el, \"flaut vertical\" - în rest e numai imaginație, proprie și personală;
- punctele de suspensie, oareșcum de prisos, vor să oglindească trecerea timpului, în legănare de muzici, între catrene și terține; poate, mai târziu, le voi disponibiliza;
- stingheru\' are rostul lui - în spatele muzicii truverilor, în interiorul Curții Domnești, zidul era singur, în ruină.

mulțumesc pentru eleganța și pertinența senină a comentariului, destul de stinghere în zilele noastre
DB