Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Lacul peștilor-fluturi

pastel

1 min lectură·
Mediu
fulger zvârcolind pe ape
pești spre faguri îi aruncă
mierea-n solzi vestind la prun că
putregaiul de la cap e
și-unde umblă umbra ploii
gura lor mai paște încă
peștii strânși din apa-adâncă
prind în bot de ochi moroii
cald izvor de lavă-albită
se încheagă în tulpină
cuibul peștilor să țină
strâns pe oase de iubită
zare-n ramuri ce-urcă norii
lăsând grea urma de sare
peste peștii morți din care
cozi dau șir spânzurătorii
……
lațul zilei e-o biciușcă
siluind prin branhii peștii
până-ajuns malul poveștii
fulgerul din sine mușcă
044.183
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
90
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Daniel Bratu. “Lacul peștilor-fluturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/120521/lacul-pestilor-fluturi

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-prochipiucMPMaria Prochipiuc
Fulgerul zvârcolind pe ape mă face să privesc cerul cu ochiul liber și acolo văd imensitatea creației, simetria și frumusețea - prima strofă cu trimitere directă spre partea stricăcioasă a lucruilor…

Tendința acestui poem cred că este alta, ceva spre disociere, e un cadru special – lacul, umbra ploii- o expresie prețioasă, un amestec de dozare, care este și secretul originalității poetice, chiar dacă par contradictorii, totul este spontan, proaspăt, indeiferent de ce însușiri ascunde fiecare vers.

Strofa a treia ne duce în alt cadru, cuibul peștilor, oase de iubită, lavă-albită, totul spre ceva care ne distanțează de prima strofă, fiecare strofă pare un stop cadru. Autorul se reazemă pe un imaginism bogat, pe o ingenioasă inventivitate plastică și poetică totodată.

Strofa a patra plină de simboluri: prin ramuri urcă norii, urme de sare, și apoi ceva cu spânzurătorii - ideii cu esență lirică și rezonanțe cu o vibrantă și profundă simțire închisă în coaja de aur a unei imaginații nesecate, zvâcnind din suflet, unde poezia și misterul cosmic au izvorul comun al întrebărilor neliniștite și al cântecului zădărniciei omenești spre lucruri dincolo de noi.

… așa se pare că mai erau destule de spus, dar autorul a considerat că e bine să se oprească acolo unde din nou fulgerul nu mai zvâcnește, ci muscă din propria lui zvâcnire…
0
@daniel-bratuDBDaniel Bratu
Maria, multumesc, analiza ta depaseste profunzimea textului meu, care e un mai mult zvacnet generat de electrosocurile unui cosmar. Imaginea lacului rascolit de fulger, cu pestii zburand prin ramuri, muribunzi, putea fi stransa intr-un haiku. La urma acelasi uroborus, fulgerul.
Multumesc mult, cu drag
0
@alin-popAPAlin Pop
doar niste gânduri la final, că de cuprins s-a ocupat maria prea bine ;)

malul povestii - momentul revelatiei: iluzia se destrama, \"fulgerul\" apare singur, creatie si creator/distrugător în acelsi timp.

maestre,
0
@daniel-bratuDBDaniel Bratu
Alin, multumesc, fulgerul ca boala mistutoare, pestii-suflete urcate in ram de pruni-inceputuri atinse de putred, lac - univers rasturnat,

cat despre \"maestre\", vorba lui Nichita: \"frunza verde de albastru...\" :)
0