Poezie
Lacul peștilor-fluturi
pastel
1 min lectură·
Mediu
fulger zvârcolind pe ape
pești spre faguri îi aruncă
mierea-n solzi vestind la prun că
putregaiul de la cap e
și-unde umblă umbra ploii
gura lor mai paște încă
peștii strânși din apa-adâncă
prind în bot de ochi moroii
cald izvor de lavă-albită
se încheagă în tulpină
cuibul peștilor să țină
strâns pe oase de iubită
zare-n ramuri ce-urcă norii
lăsând grea urma de sare
peste peștii morți din care
cozi dau șir spânzurătorii
……
lațul zilei e-o biciușcă
siluind prin branhii peștii
până-ajuns malul poveștii
fulgerul din sine mușcă
044.183
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Daniel Bratu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Bratu. “Lacul peștilor-fluturi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-bratu/poezie/120521/lacul-pestilor-fluturiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Maria, multumesc, analiza ta depaseste profunzimea textului meu, care e un mai mult zvacnet generat de electrosocurile unui cosmar. Imaginea lacului rascolit de fulger, cu pestii zburand prin ramuri, muribunzi, putea fi stransa intr-un haiku. La urma acelasi uroborus, fulgerul.
Multumesc mult, cu drag
Multumesc mult, cu drag
0
Alin, multumesc, fulgerul ca boala mistutoare, pestii-suflete urcate in ram de pruni-inceputuri atinse de putred, lac - univers rasturnat,
cat despre \"maestre\", vorba lui Nichita: \"frunza verde de albastru...\" :)
cat despre \"maestre\", vorba lui Nichita: \"frunza verde de albastru...\" :)
0

Tendința acestui poem cred că este alta, ceva spre disociere, e un cadru special – lacul, umbra ploii- o expresie prețioasă, un amestec de dozare, care este și secretul originalității poetice, chiar dacă par contradictorii, totul este spontan, proaspăt, indeiferent de ce însușiri ascunde fiecare vers.
Strofa a treia ne duce în alt cadru, cuibul peștilor, oase de iubită, lavă-albită, totul spre ceva care ne distanțează de prima strofă, fiecare strofă pare un stop cadru. Autorul se reazemă pe un imaginism bogat, pe o ingenioasă inventivitate plastică și poetică totodată.
Strofa a patra plină de simboluri: prin ramuri urcă norii, urme de sare, și apoi ceva cu spânzurătorii - ideii cu esență lirică și rezonanțe cu o vibrantă și profundă simțire închisă în coaja de aur a unei imaginații nesecate, zvâcnind din suflet, unde poezia și misterul cosmic au izvorul comun al întrebărilor neliniștite și al cântecului zădărniciei omenești spre lucruri dincolo de noi.
… așa se pare că mai erau destule de spus, dar autorul a considerat că e bine să se oprească acolo unde din nou fulgerul nu mai zvâcnește, ci muscă din propria lui zvâcnire…