Daniel Aurelian Rădulescu

Când uiți de existență, d-orice gând, Le pierzi în haosul nimicului total; Timpul s-oprește și trăiești imponderal... Ești pururi punctul zero, nu exiști, e doar străfund. Alunecarea n-are

Nu mai e divertisment, Vreun concert, un teatru, o știre Pură, fără vreo răstălmăcire... Ne-ndreptăm spre faliment! Plictisit de dive ”goale” Schimb canalele scârbit Cu borfași cu chip

Cum bine tot se știe că orice acuplare La câini e de durată, cu parteneri mai mulți, Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți, Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare. Așa sunt azi

... mă cresc mult timp alături de părinți, mă trag din ei în lanțuri paralele, îmi iau din piept de mămă... dinți și de la tată, zmeu, să zbor ca rândunele. ... culeg din sânuri albul, să fiu

Vând viitor fericit, sigur, Tânăr focos de disident Ce-a fost cândva ceva student... De douășicinci... ori doi, de mugur. Căldură mare-am în exces Că-i sunt legată la tot blocul, Și-o vând la

Am un dușman de moarte, timpul, Ce-i singurul inexorabil, fără stop... Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop- Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul. Îl am cu mărturii nenumărate Pentru

A trecut insesizabilul noroc al vieții mele definitiv și m-a prins pe piciorul greșit al neputinței să fac cale întoarsă, pe care n-o mai știu oricum, căci urmele lăsate s-au tot șters, s-au

Am alt răspuns la întrebarea… de-aș face altfel, tot ce am făcut... N-ar fi că nu regret nimic, că tot ar fi reluat la fel, de-ar fi un început, căci nu mă lasă cinstea să mă mint, să mint că-s tot

În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă ”moșul”... Ne încântă, pe copii, pe adulți, la întâmplare. E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu, Audiența o amuză, serile la rând,

E-un singur zis, în lume, de valabil, Tot nerecunoscut, întortochiat în schisme De adevăr, realitate, regretabil Simbol, ce guvernează în aforisme. Nu e legat de niciun voluntar, Mai bine

Dacă atât de multele sentimente, suferințe și-ar pierde trupul -apă, ce s-ar evapora- aș fi tot doar cristale de sare, pân’ la kilometru-n profunzime, un fel de lac Assal, un trup crestat

Nevrut indus de receptor, Înfipt străin de-asemănare La fel cum dor este că doare, Dar și mai am un singur dor. E tot întreg sau o felie Ce se lipește și reneagă Așa cum pâine o face

Sunt punctul de miră în hazard cu întâmplare, știut, neștiut doar de mine, Că nu pot s-ascult doar pe alții, ce nu-s eu și nu mă știu cine-s, ce vreau, Iar mintea mi-ar spune să cred că nimic nu

Mă îndrept încet, vers șapte sute De întortochieri, gând în cuvinte Ce n-aveam loc ’n atâta minte Ce-o țin ostatică, de-s mute. Și am conștiința; puțin e Și cât sunt de

... timp, scurs inexorabil, recitit dintr-un înscris interpretat haotic, fără respect de adevăr, răstălmăcit, mereu schimbat, dintr-un ’nadins narcotic. ... demers, subiectiv dintr-un

Cu cât nostalgic peste timp gând lunec Palmele întinse, cu inima toată Din nou să te adulmec, Parcă ar fi ieri, odată. Alerg a vieții cursă spre înapoi Să împușc eșecuri cu încărcătorul

Vă uitați zilnic ca și mine spre infern, Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!? Vă îngroziți de

Stau, mâzgălind pe coală, cu două suflete împrejur; Dulăul credincios Bobiță și mâța neagră Mașa, mică... Mimând că dorm, să relaxez, să respir aerul cald, pur În liniștea ce câte-un tril... ori

Fotografie retușată în alb și negru, fără gri... Realitate răsturnată de soare... cu intemperii. Negație prin afirmare de calitate în eșec... Excepțiile în tipare, înțelepciunea în

Se spală de vacanțe stânci înegrite lucioase-n zbat de lacrimi rămase idile din ”nu”-uri regrete, ratate, copile, rămase să plângă trecute ispite. Și valuri se sparg înspumate-n

O respirație, ca un parfum într-o eternă briză; S-alunge, șteargă gânduri negre, să dea zâmbet... O santinelă, cum în mare-i pază la înec baliză, În talaz neliniștit de doi, perpetuu-n unic

Promovând găunoase interese- precum spațiile mortuare, ce devin excedentare prin putrefacție sau mumificare- reușesc unii, să-și creeze alianțe de adepți prin partizanerii de găști- oficiale-

Ciudată-i moda, fals e stilul Ce-și promovează-n sârg facilul, Creând trunchiată calitate Pretinsă-n popularitate. Devotament e ipocrizie, Exemplu de diplomație În reușitele

Întâmplător nefortunat, Verigă dintr-un lanț de-avere În care tot el dă și cere Cu risc de-a fi expediat... ...E-umanul, tuturor egal, Ce își plătește loc de...spațiu Ce nu-i va fi pe veci un