Poezie

Cățelușii

Altceva decât ce este... nimic nu e etern.

2 min lectură·5 aprilie 2013

Mediu

Cum bine tot se știe că orice acuplare

La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,

Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,

Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.

Așa sunt azi victima de-un rezultat probat

Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței

Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei

La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.

Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,

De o cățea străină vagabondând pe câmp,

Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,

S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.

Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru

Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri

Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...

O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.

Și-i ger năprasnic iar și-s mici și răbdători,

Le-am pus hăinuțe multe să aibă cald un pic

Și plâng des zi și noapte; că unu-i rău de mic

Și sufletul mă doare... Le sunt îngrijitor.

Răul de-acum începe că-i am pe toți ai mei

Și am dulău de curte, libertin sufletist

Ce i-a a adoptat pe toți... da-s zilnic tot mai trist

Că nu-i acceptă nimeni să-i dau nici pe doi lei.

E-o mică tragedie din bucurii născânde

Să poți oferi suflet, nu unul, multe, dulci,

Dar lumea-i egoistă; nu poți iubiri să smulgi

Și micii mei prieteni vor pieri pe niciunde...

27.01.2012

00862

Daniel Aurelian Rădulescu. “Cățelușii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14027407/catelusii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.