Daniel Aurelian Rădulescu

Ce știți voi muritorilor perverși Pe cine pierdeți azi definitiv Când ați avut sinceritate ca-n povești Într-un gigant ce rejetați fără motiv. Uitați-vă-ndobitociți măcar La ce-s acum imagini

La facultatea în Stat, a minților pierdute, Nu poți intra, sunt foarte mulți pe-un loc, Nefiind vreun studiu necesar, e ad-hoc... Cel mai pierdut, e pus pe neînvățat… pe rupte. Și dă-i și

M-a ajuns criză, parcă nici nu mai am idei; mă tot repet, tot joc repriză cu rezultatul nul... Ok. Nu-mi regăsesc vocabular, am sărăcit din nici ce-aveam; nu mai am gust de dulce, de

Pastel din humă, răsărit petale În culori de vis ce nu poți reproduce, Mânjind de-o frumusețe eternă Pământ sau cer, ce altfel ar fi goale Și lumea-ntreagă nu s-ar reproduce... ...O himeră. O

O netemeinică apelare Doar de muzicieni, de sunet Ca și cum libretist n-o are Sau n-ar avea și el răsunet. Identic cu romancier, Poet, pictor sau eseist, Astronom desenându-mi cer, Actor pe

Deși limfatic de o vreme La tot ce-i sex, legat de os Și munca e motiv de-a geme... Rămân de fel, vertiginos. Chiar dacă uit de azi pe mâine Și doar în gând mai sunt frumos, Utilul zilnic ca

De poți trăi din amintiri, Uitând existent din prezent Și mori răpus de accident, -Deci viitor nu va mai fi- De ce n-ai drept la retrăiri, Căci tot ce-a fost e evident, Definitiv, rămas

Ce frumoși suntem din os făcuți; nu-i diferență, timpul umplem, de mamuți! Supremi pe scară, în vârful ei, suntem apocalipsa planetară; vânăm tot ce-i. Cult ne-i omorul de semeni,

Ți-ai uitat pe spătar, in, cămașa-n carouri Și din izul de pori, răspândit în tricouri. Mi-ai spus că te întorci clar de lună, de-i plină... Înspumându-mi iubirea, val... din marea ta

... ce limitat sunt până și-n propriile vedenii; nu ajung niciodată la orizont, chiar dacă alerg să-l ating, e precum norocul, o himeră, oaza din deșertul arid, crunt, viață, ce-n fond e puține

De-ați ști ce rău îmi e, ce mult regret Că mă dezvălui tot așa de sincer Și-ncerc să mă transpun cuvinte de poet, Crezând c-ating visări cu pana unui înger. Îmi trec din timpul scurt, mă

Tot nu înțeleg ce-i omorul de seamăn, luat viață, Că ea nu se ia și nici locul nu-i liber, apoi să-l deții, Iar morții, noi fiind orișicare temporari printre vii, Inutil e omor; doar mutat dinspre

Cârlig de-o numeralogie Ce leagă zile, ani de-acasă... Timp de descarc de energie Pentr-un efort de-un ban pe masă. Număr de trâmbițe, de taine Numerotate și-n păcate, E-un spiritual, e semn

Sunt ca un pom încercuit de ani Și nu pot să mă mișc de rădăcini, Apăsător, de multele tulpini Ce le-aș fi vrut un bulevard, castani. M-am întins ramuri să fiu multe cuiburi Și-am pierdut tot

E-o circulație prin mine, tot o limfă, un sânge, sunt tranzitul din intestine, un circuit electric fără baterii, nicio centrală și cât de mult eteric sunt cu gândul care râde, plânge... sunt o

E tot pregătit, România-i ticsită Și așteaptă spectacol cu cioara vopsită În multe culori, imitând papagali De zise-n șablon... Mincinoșii șacali! În cârduri de ciori îs afișe pe gard, Cu

E cald, e atât de cald -colant de după multă ploaie, De-un diamant cât perla- arzând în baie de azot, Lăsându-și topituri de raze în șarjă peste pomii-n floare, Fierbând până și poamele… într-un

Am luat în palme-ntreg Pacific l-am răsturnat pe Everest... Astăzi sunt Guliver Magnific; Mesie sunt și-mi sunteți test! Am luat ghețari la subsuori, I-am prăvălit peste deșerturi; Dau lumii

Acum stau pe alt tărâm, atât de zdrențuit, De mult, de când doar știu, că încă nu eram... De alții, ziși de-ai mei, ce tot l-au ciopârțit Tăind! L-au tot vândut, la oca, ori la gram! Și-l vând

Pun curajos piciorul în față la început, copiindu-i pe alții desculți și când cu toții mă răsfață ...născătorii adulți, mă încalț, strâng șireturi de drumuri puse fundă pe piele și pășesc spre

Se-ncarcă aerul de timpuri panselate Săpate-n început de treze-n aburi, glii Sub plapuma topită în reavăn de florii Buchete... parfumând priviri amorezate. Se umple sunet spart de movii,

Așteptă cartea, deschisă-i la semn, Uitată pe scrinul sculptat, stă de lemn. E fila ce-atinsă-i de deget din buze ... Un vers rătăcit reușind să te-amuze. Uitat e și scaun, veioza-i aprinsă De

Ne prăbușim pe zi ce trece în prostie Plătindu-ne licențele fără vreo probă Numai cu bani ne luând examen, meserie Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă. Ne prăbușim pe zi ce

Ne cumpărăm bilet de cer, Visăm să depășim cocor, N-avem nimic să facem zbor... Credem că pana-i tot un fier. Suntem Pământ, visăm extern, Plecăm în hoarde zeci și sute, Voiajul e-n bancnote