Poezie
Prăbușire
Altceva decât ce este... nimic nu e etern.
1 min lectură·
Mediu
Ne prăbușim pe zi ce trece în prostie
Plătindu-ne licențele fără vreo probă
Numai cu bani ne luând examen, meserie
Să tăiem oameni, în halat dăm legi din... robă.
Ne prăbușim pe zi ce trece-ntr-o minciună,
Căci și omoru-i prezumat... inexistent;
Furt, tâlhăriile, bulău, ’s purtare bună.
C-un plic negând... și prezumatul e absent.
Ne prăbușim pe zi ce trece-ntr-un pervers;
Nu e nevoie azi de cinste, de respect
Conduși fidel de trădători pe sens invers
D-ideologie, crez, speranță, fals adept.
Ne prăbușim pe zi ce trece-n desuetul
Plin de pipițe, nuli în pagini, pe ecrane,
De etalon cum prozatorul e poetul
Și țigănimi sunt seriale și rromane...
”Ne prăbușim pe zi ce trece” e-un semnal
Ce-ar trebui tras ca anunțul de alarmă;
Chiar dacă dansu-i hora groazei, da-i și bal,
E și cultură... Doar conștiința să nu doarmă!........
07.01.2012
00954
0