Daniel Aurelian Rădulescu

Sunt parcă incapabil să mă-nvăț minte dintre atâtea experiențe; ce oamenii, tot noi, c-un implacabil ce nu se dezminte, ne facem zilele după pasențe... doar cum ne pică, aleatoriu, de-a lua

Am căutat astăzi iubirea, încă de dis de dimineață, printre cearceafuri, pe-un adânc de pernă și rămăsese doar mototolirea, ca o hârtie aruncată, creață de-o noapte, se trezind în bernă... e

Trăim captivi de sine, Nici chip n-am comandat... Suntem pasaj predestinat ! Alegem doar ce-i rău... de ce e bine. Ne naștem în alți ani, Nu cei voiți de noi... Putem fi unul, sau, sunt

... îmi pare rău că trece anul -pentru că nu se mai repetă, ca și iubitele, care și ele trec la fel și spun, ’n ascuns, la fel de mine- rămânând cheltuieli de suflet, banul, ce-i dus chiar dacă

Să realizăm, pe ”găști”, avut Din meserii, bresle, profesii! Politicii, să-i fim dispersii; Să ne conducem din știut! Să nu dăm vot din interese; Pe Rege să-l avem, oh, pururi! Să nu mai

Mi-am ”stroboscopat” azi mințile ”ejaculate” Din ”foaiele” ce țin de mult în ”almanahe” Și vă ”curjur” pe voi, toate ”herniile” valahe Să-mi fiți părtași dezvăluirilor

Sunt obosit peste măsură de atâta vâlvă nestârnită, că doar eram pierdut puțin, n-aveam –la vârsta neîmplinită nici de un an- n-aveam idee, că vizită nu pot să fac să văd și eu umani umblând și să

de goeteri Mi-am pierdut viața în zadar, N-am știut ce e adevăr! Nu am știut ce-nseamnă har... N-am crezut dreptul să omor! Mi-am pierdut mințile prin școli, N-am învățat furturi,

Nu mă uita; Beside you Je t'attends, Ti amo, amore mio Stai sempre mio dio, Je t'aime eternement... My love it's true! De vrei, voi fi a ta. Nimic nu-s fără tine; You are my mind, T'es

Pălesc sub raza de ”luceafăr” Că ”atât de fragedă” mi-e rimă, Când geniul tău reînviu... deprimă ”Speranța” ce-o păstrez treaz, teafăr. ”De ce nu-mi vii?”, clipă de clipă, Că oricum o zi voi

Cum și Soarele uriaș zi de zi se topește în înghețul de Lună, Cum învolburatele fluvii se năpustesc neîncetat în imense oceane, Așa dragostea mea pentru tine e divină, e pură, e nebună... Așa

Am strâns bărbați de pe planetă-n mine în trup imens de roci -cum Everest să am- ca să repar eternele ruine; în case veșnice... pentru copii ce cresc. Am strâns sudorile bărbaților planetei să

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an Ce nu și-a dat obor de trecere în timp Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp Pentr-un colos de zeu, un Adrian. E-al neamului Icar, înaripat

Un înțeles de dor pentru orice, un aparat de zbor făcut să vindece. Frugal păcat îmbietor, un contemplat mistuitor. Neîndurător sfredel de suflet, chinuitor lipsit de

Există castul bestial, Adică bestia în alb… Preafericitul nostru dalb, Patriarhatul imoral! E cel cu totul aurit Topind și morților inele… Bărbați, femei, încă-n obiele, Ce-și pleacă lui

Merg iar cu spatele-nainte, stând visător, pe asfaltul gri, Că-n fond nu merg, stau impasibil, deodată parcă stors de vlagă, Să mă transporte-un neștiut pe-o rută a lui; fără s-o știi, Cu alți,

E punctu-ntre minus și plus infinit Cum moartea ce naște pe noul venit, E lipsa valorii ce-afirmă geloșii... Iisus la atei și păgâni credincioșii. Ocean sau izvor pentru sursa de apă Cum gând

Pe-asfaltul încins se preling, vîjâind... sute, mii de mobile Fuste mici, sâni mijiți, dar golași, buze roșii-s multiple copile. Nu muncește mai nimeni, toți se plimbă pe străzi, sunt... săraci;

Mă trage apa, din mine, la fund, mă decantez în ce am mai ușor; gândul, ce-mi ține deasupra cu etericul său de profund visul... ce-mi împiedică spectrul că o zi o să mor, muribundul. Pe

Din timp, ce l-am prins în coperți, Pe raft de-o minte, în librărie, Te caut când spuneam, ”mă ierți”, Să te citesc iar, reverie… … Din suflet, suflu praf depus Să-l șterg cu palma, o

Șosele pline de câini morți, Căruțe nesemnalizate Pe drumuri vechi și sfârtecate... Trăim... prin tragere la sorți?! Ne furăm haine, bani, valori, Poliția-i ”neputincioasă”... Ți-au spus s-ai

Am lecția de studiu despre un mine trup Și mă revolt că nu-s stăpân pe al meu eu, Cu tot bagaj ce-l am, că am un pedigreu Și, cultivări de minte zilnic… neîntrerupt. Răzbat din neant surprize

Ce extaz novator moșteniți din ”politici” ? Pragmatism e, de fapte, ori deliru-n idei ? Cum un ieftin spectacol îl plătiți ca fanatici; Când tot voi sunteți gluma, cât și sursa... de lei

Paradoxal, ne pregătim viața degeaba, Din pur instinct și cu ce-avem de la părinți Sau mai profund, sfidând și galaxii și sfinți... Cu crez că trecerea de timp, nu evoluția, ne-i