Poezie
Drapel... de sine
Să nu credeți în supremația vitezei luminii... dacă vreți să călătoriți în Univers!
1 min lectură·
Mediu
Mă trage apa, din mine, la fund,
mă decantez în ce am mai ușor;
gândul,
ce-mi ține deasupra cu etericul său de profund
visul... ce-mi împiedică spectrul că o zi o să mor,
muribundul.
Pe undeva, pe la mijloc, sunt sec de organe
-ce pot să le dau cu împrumut,
ca în armată,
unde nimic nu dispare, se completează, apare din orice cotloane-
și le țin doar pe cele de rut...
de-oi găsi iar și iar, câte-o fată.
În rest, tot este-o piatră, ceva de pământ, minerale,
un fel de cenușă
-de ard-
sunt ca alte animale...
o căpușă
ce-și stoarce, își suge din minți –ce i-au pierit- crezul că... ”bine”-i stindard!
07.11.2013
00904
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Daniel Aurelian Rădulescu. “Drapel... de sine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14062553/drapel-de-sineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.