E prea târziu. Tăcere!
Î-mi văd sufletul, î-mi stă în față.
Îngenuncheat,se uită-n ochii mei.
Și-l pot atinge. E rece, ca de gheață,
Căci s-a golit de flăcări,de jar și de scântei.
Stă ca un
Pe coate și genunchi lângă altar
Pe coate și genunchi lângă altar,
Un om ce greu își duce crucea,
Cu ochii plânși se roagă iar.
Doar el în gând și-aude vocea.
Privește lung la sfinții din
Întoarcere
Întoarce-ți fața spre mine destine
Vreau sa să-ți vorbesc, legat sunt de tine.
Aș vrea să știu unde mergi, de unde vii?
Mă duci spre verdeață, sau mă târăști prin pustii?
Am
Nu te poți ascunde în umbra unui vis
Þi-e chipul trist și lacrimi îl brăzdează
Că-i seară iar și-n jur e totul rece
Nu știi, să dormi, sau să stai trează?
Că drag ti-i îngerul din vis, dar
Mi-aș face inima chitară
Ce sunete ar scoate ciupite corzi
Pe inima ce-i goală și vibrează ?
Þipete de șoimi ce prada își vânează,
Sau tânguit de pui, în mâna unor lorzi?
Iubirea-și cântă
Nu ești frumoasă spui?
Nu ești frumoasă spui?
Doar aripi îți lipsesc.
Inima o poți fura oricui
Un înger ești, mărturisesc.
De aș avea o soartă bună
Și cauți iubirea ce o spui,
O vorbă
“Inima-i o taină” spuneau spiridușii
Dreptate aveau spiridușii spunând,
Că inima de om e-o taină,
Căci ei, nu numărau anotimpuri în gând
Și nu-i ajungea din urmă o toamnă.
Se zbenguiau prin
Plângeți cu mine, ploi de toamnă
Cu fața spre cer și ochii pustii
Mai caut o lacrimă. Sânt seci!
Doar norii de toamna târzii
Să-mi plângă fața cu stropii lor reci.
Plângeți cu mine, ploi de
Suflet îngenunchiat
Încerc din răsputeri să mă ridic
Să-mi smulg genunchii din țărână
Să pot iubi, măcar un pic
Să simt din nou cum inima suspină,
Dar în zadar, căci pieptul s-a golit
Ca
N-am să mă mai cert cu vântul
O placă zgâriată aș vrea să fie timpul
Să cânte doar o melodie
Să nu fiu nevoit să mă mai cert cu vântul
Că-mi fură clipe, le duce unde știe
Să cânte melodia ce
Cu pași vioi, cu talpa înfierbântată
Cu pași vioi, cu talpa înfierbântată
Mânată de iubire, alergi ca o copilă
Faci piruete, de parcă ai fi beată
Și-mi intri-n suflet fără milă
Þi-am pus în
Sunt valul ce-ți sărută pașii
Sunt valul ce se-apropie de țărm
Iar tu ești țărmul ce m-așteaptă
Și voi veni, chiar de mă sfărm,
Pe trupul tău voi fi o apă
Voi fi al tău acum și-n veci,
Căci
Te voi fura în fiecare zi. De vrei...
Când sufletu-mi va rătăci pe alei întunecate
Hărțuit în întuneric de-amăgitoare șoapte,
Voi îndrăzni să fur o rază de lumină
Cu ochiu-mi hoț, din fața ta
Și-n ochii tăi curg lacrimi vii
Mă trezesc în miez de noapte
Cu fața-n lacrimi făr să știu
Cuprins de gândurile toate
Ce ies din sufletul pustiu
Să uit. Am încercat de multe ori
Dar
Lacrimi ce încă n-au fost plânse
Voi săruta duios și-oi face valuri
În lacrimi ce încă n-au fost plânse
Din ochii tăi frumoși ce țin în maluri
Luciul apelor, din sufletu-ți prelinse.
Am
Senzații dulci
Senzații dulci plutesc în jurul meu,
Le simt cum mă-nconjoară.
Sub cupola unui curcubeu,
Ce s-a născut odinioară
Apare-un nor cu chipul tău
Mândru de fecioară.
Cu trupu-ntins
Cumpăna singurătății
Mă bucur iar. A câta oară?
Deși știu că s-ar putea
Ca sufletul din nou să doară
Fiindcă doar iubire vrea
Și de dorințe-i plin.
Te întâlnesc întâia oară
Și vreau
Mă uit cu teamă-n patul răvășit
Mă uit cu teamă-n patul răvășit.
Dac-am visat și m-am trezit?
Dar ești aici și stai tacută, sfârșită de plăcere
Cu trupul nud, ce-așteaptă mângâiere.
M-aplec
Nu omorâ iubirea cu o piatră
Sânt un copac, la margine de drum,
Un măr cu mere roșii, pârguite,
Ce-și vede frunzele și crengile lovite,
De pietre aruncate, cu gând bun.
Sânt menit să
Lumină neagră de ai fi
Þi-aud tăcerea, ce-ți tremură pe buze
Cuvinte de iubire colorate
În culori ți-aud tăcerea, ce freamătă în pânze,
Pictate-n întuneric, în șoapte luminate.
Þi-aud
Mă sprijineam într-un sărut
Tot caut de secole fără încetare
O amintire, ce sufletul o poartă
Primul sărut, din prima încarnare,
Ca un blestem pecetluit de soartă.
Eram un fluture
Toamna sufletului meu
E toamnă iar și zilele-s mai scurte,
Nopțile-s mai reci și timpul trece greu.
Mi-e frig in suflet și îmi aduc aminte
De flacăra fierbinte ce-ardea în trupl tău.
Îți
Sărutul îngețat.
Pe o tulpină de trandafir imperial
Împodobit în pragul iernii, în bruma de cristal,
Un boboc roșu-aprins, ce-n vară a uitat să crească,
Acum în prag de iarnă,încearcă
Steaua îndragostită
Un înger diafan apare-n noapte,
Purtând pe buze, a iubirii șoapte.
Coboară din înalturi, din lumea nemuririi,
C-o flacăra ce-i arde-n piept, flacăra iubirii.
Se