Poezie

N-am să mă mai cert cu vântul

1 min lectură·18 mai 2008

Mediu

O placă zgâriată aș vrea să fie timpul

Să cânte doar o melodie

Să nu fiu nevoit să mă mai cert cu vântul

Că-mi fură clipe, le duce unde știe

Să cânte melodia ce o auzeam doar noi

Când valuri se spărgeau pe plajă

Și ne iubeam îmbrățișați și goi,

Păziți de-o stâncă, ca de-o strajă

Dar vântul ce sufla turbat în mare

Alunecând pe trupu-ți desfătat

Neputincios atunci, urla in zare

Se-arunca în valuri, de-arome îmbătat

De atunci, ieșea cântând din ape

Și-ți flutura-n cosițe ca o vrajă

Pândea când nu eram pe-aproape

Să ascundă urma ce o lăsai pe plajă

Spera să nu te mai găsesc

Că poate-o urmă lăsată de o fată

Mă va face orb, sau poate să greșesc

Și el pe tine te va lua îndată

Dar i-am citit în cântec gândul

Și-acum îmi fură clipă după clipă

Dar n-am să mă mai cert cu vântul

Căci ești a mea, frumoasa mea iubită...

Dance I.

001.958

dance ioan. “N-am să mă mai cert cu vântul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dance-ioan/poezie/1783699/n-am-sa-ma-mai-cert-cu-vantul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.