Dana Stefan

nu stiu cum sa te fac sa-mi vezi zimbetul acum..
e pentru prima data cand intervin dupa comentariul tau, adrian..
si din pacate, semnul la indemana pentru a desena un zambet cum imi trebuie mie acum, nu exprima mare lucru..
zambetul meu e ceva cam asa: :)- :(- :)- :(- :)..

Sirenele poarta pe valuri matasea umerilor tai, piersici purpurii rostogolindu-se pentru hrana inecatilor.
Nu exista sirene draga, tu spui..
Dar sirenele exista, marturie stau spinarile brazdate ale marinarilor, talazurile noptii din care mainile noastre rasar invaluitor sa oblojeasca ranile, cu panzeturi rupte din Luna...
nu are nici o importanta cat inseamna distanta de un brat si un deget intre un barbat si o femeie, de vreme ce firul de matase e legat de o glezna si capatul se afla in mana celuilalt..acum, cine are firul in mana si cine e legat la glezna, asta e insasi miraculoasa poveste..:)
o poezie manifest, scrisa de o femeie cu glezne subtiri si talpi bine infipte in pamant. sunt solidara.
felicitari femeii demne care si-a declarat splendida ei conditie de insasi Femeie!

\"Te văd vorbind. Cuvintele cad mute.
De pe rotundul buzei prind să zboare.\"

..inca un pas, inca un pas si pas, pana nu se mai vad
din mine decat cuvintele-glas,
pe care le astern apoi pe file de caiete..

eu cred asa, ca nu drumul pana la duminica, ci adancul e calatoria..sa te rogi sa poti fi luni ca sa poti marti sa te reinventezi ca sa-l birui pe miercuri, sa te poti reinventa joi si vineri alta, sa poti sambata sa te aduni si sa nu te risipesti daca vei apuca o duminica..
un copil imi spunea zilele trecute ca indiferent ce culoare au ochii, pe dinauntru sunt albastri, pentru ca prin ochii albastri se priveste sufletul pe dinauntru, ca intr-o oglinda..(mi-a placut ce-a spus copilul acesta).
sa semeni seminte, sa pigalesti plantute, sa pictezi un ol de pamant cu flori..sa urci, nu sa cobori daca vrei sa ma vezi pictand in mansarda!
lasa televizorul. da-ti jos cravata si descheie doi nasturi la camasa. umbla descult. plimba-te pe-o plaja!
sa vezi, am dormit la munte in cort. paranteza: pat de paie sub cort. cerul s-a prefacut in jumatate de minge, mi l-am tras pe cap pentru ca pe dinauntrul mingii modelul era in loc de buline, cu stele. sa vezi ce nebunie, cu cerul tras pe cap!
miercuri sau joi sau vineri..
daca te stii intoarce altfel ca sa poti sa te rotesti sa te sucesti si sa te invartesti cat sa stai atunci de ce te plingi?! poti. numele tau nu e dumnezeu, nici zeus, e drept..numele tau e mult mai spectaculos: te cheama EU SUNT CEL CE POATE.
-

da..
tristetea lipsei de sentimente ma loveste, n-am nevoie \"de altele\", nu ma distreaza ideea, cubuletele de zahar nicidecum anticonceptionale, pentru ca nu exista ore fixe in noapte, ci stari nepregatite din toate memoriile infiorate din prea putine nopti, nu cred in portionarea sentimentelor, pentru ca pe lumea asta oricand de este zi, va fi si o noapte, dar stii ce ma spulbera pe mine acum, vladi?..ce se intimpla cand se produc accidente?.. cum arata copiii nascuti din atata grija sa te consumi pereche, ca sa nu-i faci?...

nu vreau sa ma gandesc acum daca sa te inteleg sau nu pe tine..in ambele variante stiu ca voi fi amara..
da..poezia aceasta merita ploaie de stele ca Cerul sa salveze astfel intregul pereche.

amestecul complementarelor naste cele mai vibrante acorduri..
griul colorat? nicidecum o culoare terna. e cel mai rafinat rezultat al amestecurilor de culoare.
m-a incantat imaginea vizuala pe care ati avut darnicia sa mi-o oferiti.
aici pe fila aceasta e o pictura delicata, din pete vibrate de griuri colorate, rosii si verzi.
am savurat o pictura superba..

deocamdata nu pot decat sa daruiesc.
ca sa deslusesc sensurile trebuie sa te caut intii prin sertare. ce stiu spune acum este ca exista la plafar o masa. are mici spatii ca niste cutiute in care sunt aranjate seminte, coji de nuca, samburi de migdale, boabe, mirodenii, coji de copac, prafuri si petale, frunze macinate, flori de imortele, paie.. o sticla asezata ca un capac peste toate. eu intru la plafar din timp in timp, de dorul mesei. eu cred asa, ca daca cineva m-ar intreba ce definitie as putea da copilariei, as spune fara tagada: e masa de la plafar, ce pastreaza neatisa sub sticla, in sertare, toate minunile pamantului, prin aromele copilariei.
am simtit aromele copilariei mele, citindu-te dan.
si pentru ca astazi AM SIMTIT ca absolut toti ai mei au fost napaditi de UN Albastru (n-am habar de ce!) eu inchei ziua aceasta spunandu-ti tie, omule cu ochii prea albastri de atata uitat la stele: ALBASTRUL ETERN, INSEAMNA PARINTII..
asta am simtit, citindu-te.
ziua de azi n-a trecut degeaba.

\"cerul își privește
chipul plângând
cu stropi mari
oglinda sufletului
când vă rostesc cuvinte\"

cerul tau, miezul fiintei inzestrate cu darnica intelepciune, asa cum murmurul e vocea interioara a lui si soapta e vorba sufletului. intr-o singura lacrima pot exista o infinitate de nuante de albastru, si atunci ea devine picatura de ploaie, pentru ca aduna in ea atata albastru cate sentimente si emotii sunt amestecate la un loc..
tu esti cel mai senin cer din cate am vazut..
o prietena spunea ca atunci cand un om este amar, trebuie sa priveasca cerul. deci nu mai ai nici o scapare, maria.:)
incanta-ne cu privelistile tale, pentru ca esti frumoasa frumoasa si cand esti ploaie si cand esti senina.
cuvintele tale sunt de partea mea acum:
\"când vă rostesc cuvinte
înmulțesc simțul pământului în mine\'...

de data asta, domnule, lasati-ma doar sa m-asez pe trepte si sa rasuflu..
am si eu momente cand imi ascult clipele mele cum se zbat de peretii mei interiori..
tu ma faci sa socotesc o minune ca stiu citi.
multumesc din suflet.

Albastrul eternitatii tale, e misterul paraului cel usor si subtire al cerului ce curge dinspre vai, spre un munte..
In iarba moale, cerul patrunde, prin ochii ce-l privesc.

Motto:
\"să nu uiți asta data viitoare când mă rostești\"

..si vom reincepe mereu si mereu sa ne daruim ofrande si jertfe luminilor din umbre, pentru ca albul este podoaba umbrei, in care ramane incrustat chipul fermecatorului pe veci!

mariei, trandafirul- desavarsirea fara de cusur a unui sentiment ce se doreste daruit, simbol al iubirii ce se daruieste..
multumim pentru atata pretuire pe care ne-o aduci si generozitate..

\"La multi ani!\" Felicia

Muguri de roua pentru anotimpul tau..

tot ce e mai bun pentru tine, dara draga..
te VAD...

Fragment de scenariu al unui rol de compozitie din filmul \'Alb\'.
Albul:
„iată-te, ia de colea filmul ăsta
și învață replicile pe de rost ”
Ea:
\"asistam la extraordinare mise en scene..
premiatele...scenografii..
milioane numai franghiile...sute de mii de oameni. tot
atitea culori si straie. ce sunt cifrele?....
eu am tot timpul STAREA pe care tu ai vrut s-o am.
ma uit atunci in sala si ma intreb, oare cati
actori chiar au memorat replicile dupa metode vechi,
dupa metoda in care se scria teatrul? dupa metoda lui
Primului Teatru de exemplu. iar despre spectatori...
ai tinut sa stiu ca si tu respecti ritualul de a
asterne o masa si m-ai ajutat sa recit despre
traditii, in felul tau, dupa metoda mea...din tine
s-a nascut spectacolul..
aproape imposibil, cred, sa joci si sa memorezi o
piesa care a fost scrisa pentru un loc anume...unde
fiecarei trepte ii corespunde un vers, fiecarui cotlon
o cheie, fiecarui decor un simbol...
de exemplu, Voronetul e traditia mea memorata prin cuvinte.
cum crezi ca as putea fi alta?\"...
(Ea priveste zambind spre geam).

nu se stie daca din cauza toamnei nebune, a ploilor, din cauza unui octombrie descoperit mai ieri, nu se stie daca din cauza gandurilor spre celalalt, ceilalti...pentru ca in fiecare inceput de octombrie, vine moda \'melancolia\', cu materialele ei cernute din ramasitele verii croite din metraje cu imprimeuri si flori, vandute odata pe sub tejghele, pe cand umblam desculti prin nisipul plajei...

fierberile pamanturilor din noi intretin focurile vesnicirii, cred eu..
rosul nocturn, focul miezurlor noastre..
multumesc pentru cuvinte, domnule.

\"La multi ani!\", domnule

ingaduiti sa va daruiesc frunze ca sa aveti pe ce scrie cuvintele din fila aceasta, ca sa putem si noi sa ni le adunam in buchet apoi..
delicate si sensibile privelisti..

\"La multi ani!\", domnule.

Maria, un gand drag..