jo(i)se ară lat ino!

au bagat ziarele de maine pe net, acum stiu cam tot ce se va intampla maine, mai putin numerele de la loto, dar parca maine nu e duminica, asa ca poate stiu tot. (va rog nu-mi spuneti dumnezeu, prefer zeus, e mai romantic). il inchid, el adoarme cu greu (greetings bill!). cine nu pricepe sa se roage dublu deseara si discutam. dar sa nu uitati de sangele de rigoare (si revin la intrebarea de la 4 ani: popa are voie la volan dupa o slujba fara destule babe (care sa-i goleasca potirul)? cate-un felinar public nu-mpiedica amanuntele de pe cer cu care se aburesc storcatoarele de energii si substante din noi sa-mi atace lentilele. ochelarilor. de soare, ca nu-mi era destul de intuneric pe-afara. turmarii care au onoarea de-a se afla in zona binecuvantata de mine isi emana puerilitatea mahalageasca si pe cai orale. o exemplara cam expirata ma chiar invoca. moartea o cauta pe-acasa si ea uda trandafiri. nu ca m-as cobori la a vedea ce face. de pe culmile feeriei extazului ma prabusesc pe telecomanda. o fata sculptata-ntr-un moment de maxima inspiratie a hormonilor unor personaje desigur oarecare se continua cu rodul muncii a tone de ciocolata si ani de sedentarism sanatos. noroc cu ma(rilyn) ma(nson), egal cu sine insusi, adica mereu altul, dar la fel de dezgustator pentru mama (fara paranteze). bineinteles ca n-am balcon ca sa am unde dormi, de fapt voiam sa scriu hamac. asa ca ramane clasica solutie cu patul. totusi daca nici eu, atunci cine? respectiva? cine e ea, after shave? oare practica asa ceva? daca n-ar fi sarit sigurantele seara ar fi fost perfecta, joisearalatino chiar. sau e doar miercuri? faptul e oricum consumat, pe ecran e reclama la viitoare fecale canine. bicefal si totusi invers, ma intorc altfel.