Dana Stanescu

Pasager Intr-un tren personal, un tren ce ne duce lenes pe fiecare intr-o gara ratacita. Ii placeau statiile mici cu geamurile acoperite cu un mers al trenurilor scris de mana de o functionara

Ce ciudat, venind pe drum am dat de aceeasi fantana cu ciutura inclinata neglijent, in ochiul ei deformat se rasfrange un colt de cer si obrazul meu palid. Pe o casa un cucos de tabla, nemiscat.

eu râd tu plângi eu plâng tu râzi lumea se balansează pe carapacea unei broaște țestoase dintr-o parte în alta până dă pe dinafară picătură cu picătură se întoarce-n oceanul primar mi-am găsit

cu sufletul intors pe dos la vedere cu dor de haine de vant departarile miros a tara nimanui azi nu pot sa trec de cuvinte azi nu pot sa trec de oameni

Vantul bate din ce in ce mai rece si simte cum ii ingheata mana, e una cu fierul acum . Pana si bataile inimii incetinesc cu fiecare clipa. E ragazul dinaintea luptei, cel care goleste mintea, cel

Motoflete e intr-o ureche! Se culca seara pe ea dar se trezeste dimineata, din fericire, pe cealalta. In drum spre cafeaua de dimineata se impiedica in propriile ganduri. Isi leaga sireturile

acum știu că toți durii ascund de fapt un bâlbâit care și-a întărit oasele mâinilor împărțind pumni în stânga și în dreapta așa cum mai știu că-n fiecare fricos se ascunde un sâmbure de

Era o dimineata cruda de aprilie cand jocul incepuse. Se stransesera ca de obicei, cei doi frati gemeni si Roscata . Asa ii ziceau toti, desi mai tarziu, isi schimbase de multe ori nuanta parului.