Dana Stanescu

am cazut si eu in extaz :(

zambetul nu mi-l pierd niciodata si poezia asta e mai mult o replica in gluma

pai e simplu..pica literele din nume, una cat euna

…bine, cum am vazut cuvantul ‘frumuste’ m-am si dus cu gandul la Narcis. Uite ce i-a spus intr-o zi Oscar Wilde lui Andre Gide :

-Asculti cu ochii, imi zise sl, si pentru aceasta am s aiti spun o povestire :
-‘ Cand Narcis muri, florile campiilor se intristara si au cerut raului stropii de apa cu care sa-l planga.
-Vai ! le raspunse raul, cand toate picaturile mele vor ajunge lacrimi, nu voi avea destule ca sa il plang eu insumi pe Narcis, caci l-am iubit. –Oh ! continuara florile campiilor, cum s anu il fi iubit pe Narcis ?Era frumos.
-Era frumos ? zise raul. Dar cine ar sti mai bine ca mine ? In fiecare zi, aplecat peste tarmul meu, isi oglindea frumusetea in apele mele. Daca l-am iubit, raspunse raul, e pentru ca atunci cand el se apleca asupra-mi, imi vedeam reflexul undelor in ochii sai.’

Tu despre care frumusete vorbesti in poezia ta ?

Azi am citit tot ce aveti aici. Cu sete. Unde as putea gasi si eu volumele de care vorbeati in eseuri, si ale dumneavoastra si ale celorlalte doua poete ?
Simt nevoia sa spun la toti prietenii mei despre Angela Furtuna. Lucru pe care am sa il si fac. Suntem avizi de literatura buna. Ma bucur ca v-am gasit. Si sincer , ma intreb de ce nu va gasesc pe rafturile librariilor. O mirare de simplu cititor si o tristete in acelasi timp.

pe unde umbli? la multi ani si tie. eram sigura ca o sa iti placa. a fost pusa si in scena piesa cu actrita care a jucat in furia...

si am mai descoperit niste chestii faine, cand nu ai ce face, imi dai semn! imi faci tablou? pliz pliz

stii ca m-am gandit sa mai schimb si eu stilul ca devine previzibil?

ma bucur ca ai trecut pe aici si ca ti-a placut

Cine sunteti dumneavoastra, doamna Angela Furtuna?

ce mana sigura ai la scris. o poezie aparte aici pe site. de acum voi fi cititoate fidela

Ahh, acum am vazut ca nu am copiat tot comentariul si nici nu il am salvat nicaieri. Incerc sa fiu mai clara acum ca nu se intelege nimic din precedentul. Si scurta, ca sa nu mai bat campii.

imi place poezia dar fara aceste versuri care ii rupe un pic din farmec:

Deșurubează-mi capul de pe umeri
vreau să fiu o sticlă fără dop!

si

Deșurubează-mi capul de pe umeri,
vreau să mă umplu până la vărsare!

Sincer, eu am urmarit steluta... Hmm, nu m-am gandit niciodata la mine ca la o sticla.

In mintea mea de cititor, e o mare discrepanta intre aceasta imagine

>>Deșurubează-mi capul de pe umeri
vreau să fiu o sticlă fără dop!<<

si cele ale toamnei
..

imi plac: >>pântecul îmi sună a neant
dar ar coace toate visele lumii.<<
>>adulmec vorbele pământului cald<<

dar sticla aia...

Am bucurat un suflet. Luminita, eu si Cami suntem prietene si nu ma supara nici o critica de la ea, sau de la nimeni (cred) pentru ca am nevoie de feedback. Toti avem. Acum sa iti spun un secret: rar modific un text.

te mai astept pe la mine

am facut de curand pasiune pentru fotografie si am scris si multe din textele mele pe fotografii ( ale mele/ale altora) si de aceea mi-a atras atentia
multam de raspuns...

am citit de multe ori poezia si mi-a placut dar mi-a trezit o intrebare...
cateodata imi place sa imi bag nasul in atelierul autorului. oare de ce ai asociat acestei fotografii, ce imi da senzatia de retro, multe neologisme?

Asaa si acu’ sa vad dac apot fi clara :) :

Aseara aveam chef de vorba si M era saracu’ si obosit si bolnavior si vroia sa doarma. Atunci eu m-am bosumflat si am zi sa ca ma duc sa ‘imi barai jurnalul’. Asa ca textul e un pic scris la ‘draci’. De aici inceputul pe care ar trebui sa il sterg si sa il las doar acolo unde ii e locul, in jurnalul in care vroiam sa scriu ca aceste sarbatori mi-au lasat un gust amaradin cauza celor care au fost langa mine. Si scriind, mi-am dat seama ca mai bine as povesti ceva.

Acum povestea. Eu cand spun poveste sa nu te mai gandesti la cele clasice, tu stii ca de fapt le zic ‘aberatii’ dar nu prea suna bine pentru un titlu. Ei, cateodata eu in povesti nu sunt Dana, inventez cate un personaj, uneori sunt barbat, alteori o persoana total opus mie, si de cele mai multe ori incerc sa adaug o tusa de fantastic, personaje ireale pe care doar eu le vad. Dar nu mereu vreau sa spun cine/ce sunt. Aici sunt un personaj, nu uman, care sta pe un gard de lemn si iti povesteste tie despre acel om care se apropie. Dar oare are de unde stie el cum arata, de unde stie amanunte cand e atata departare ?

Imi place sa schimb acest ‘point of view’ dupa bunul meu plac.

Nu e un dialog cu mine, nici cel din Gemenele nu este, este intre mine si o prietena reala, caruia i-am zis o data ca ii scriu o poveste care sa se numeasca asa ca prea semanam.

Cred ca prin scris vreau sa scot la iveala partea invizibila din mine, subconstientul, ca sa ii gasesc un nume.

Cand ma apuc de scris nu stiu mai niciodata unde duce textul. Hmm nu schimb in trecut (desi modificari s-ar cam cere ca mi se pare ca suna cam aiurea) pentru ca e vorba de un prezent continuu, acel om umbla si acum …


Hiba textului e ca nu v-am facut sa intelegeti toate acestea :)…

misca-ti ... degetelele inapoi si scrie ce mi-ai spus pe Ym...
cu drag

Uneori purtam in suflet doruri adanci pentru care nu exista un leac. Te-am simtit cum ai mangaiat-o cu duiosie pe obraz, si, Mihai, era tanara si frumoasa ca atunci cand te lua de mana si iti povestea cate in luna si in stele. Icoana de nepretuit si de neinlocuit pictata direct pe suflet.

..si cartea, va veni si ea... la timpul ei

uite acum la cafea am observat ca mai am greseli. multam. ia s aindrept

ma alatur si eu urarilor de sanatate, de iubire si implinire... si la cat mai multa inspiratie...

si felicitari si prietenilor tai pentru frumosul cadou.

si eu ma alatur unui gand scris sensibil si cu drag :)

Merita Maria asa versuri sensibile scrise cu drag...o mica bijuterie