Dana Nicoleta Popescu

hulit fie cântărețul! el s-a răsucit viu în moartea ce s-a temut de el prea viu hulit fie cântărețul! lui i-a fost sete cântecul sorbise totul lăsându-l gol și încins prea sete hulit fie

ceață burgheză sau spaimă fiecare va ști pentru el sau dacă nu, bafta lui! spune Sybilla din Cumae întâi vor zbura ideile apoi vor pluti cuvintele apoi se vor coace uitările și totul va

cu palmele pe urechi să nu fugă afară muzica sferelor ochi crescuți pe dinăuntru pentru minunea ivită nicicănd cei de pe urmă vor fi cei de pe urmă așteptând să coboare pe un fir de

Cu palma pe o coloană ionică să-mi adorm spaima de ireversibil degete muritoare se apoteozează cu praful din caneluri

pe iaz cresc crini în loc de nuferi lumină, lichidă luntre! petale bătute în cuie pe smokingul pentru five o’clock tea portretul ți-e oglinda Dorian Gray

Singurătate bună de noapte-nstelată auzeam cum tace luna tăceam și eu

Extraplați sub soarele ca talpă hitleristă ne prelingem în pământ pe scala negativă de căldură tremur și-mi strâng paltonul cu mâna vârâtă napoleonian între nasturi

când înfloresc epifaniile tăcere rumenită la cuptor totul ar fi prea puțin prea puțin ar fi totul totul ar fi de la capăt de punct sau de linie pe foile albe ce horesc în creier zeițe cred

umbra pleoapei peste pleoapă înghițind și răsfrângând lumina cărări – vaduri în piatră (copitele cailor, poate, demult) vaduri apa nu va mai curge vaduri apa nu se va scurge în

umbra pleoapei peste pleoapă înghițind și răsfrângând lumina cărări – vaduri în piatră (copitele cailor, poate, demult) când înfloresc epifaniile tăcere rumenită la cuptor totul ar fi de la

Să dăm bice cailor prin crângul de mesteceni șampania să curgă sinuos prin cupe insinuante crengile-s descărnate ca vălul alb al Isidorei Duncan Serghei Esenin, nu mi-e urât cu tine niciodată

Ne-am legat cravata black like a damnation după ce ne-am tremurat copilăria printre fantomele din Scoția degeaba plângi, Claire Clairemont noi am lăsat ultimul cer pe pământ și-am trimis

să tacă ghitara! fiecare coardă e un bici răsucit rupând carne vie și visuri moarte o, tu ghitară-singurătate patru corzi patru ca brațele crucii cântecul e bătut în cuie și liber

răgușite corzile-mi vocale stridente corzile ghitarei hârâind aceleași note vechi ale altora stearpă de cântece și glasuri biet Don Quijote s-a visat toreador

te prefir printre degete ca nisipul arenei mirosind a sânge de taur și orgolii de capă roșie te sorb ca apă din cântec ființă vie dantelată în arabescurile Alhambrei și încerc să nu fiu

Azi s-a mutat din mine un prieten lăsând un loc neocupabil de cel ce tocmai intrase locul gol e mort blestemat blestemați și noi să fim gară blestemați să purtăm în bietele noastre

autoportret de întâmpinare întâmpinarea crăiesei Rhoda nimfa fără chip ochii au zburat ca păsările să-și moaie pleoapele-aripi în apă neîncepută apa stă de vrajă lângă drum gândul stă de

Oprește-te măcar o clipă ți-o fi calul obosit poate vrei o fărâmă de pâine sau un strop de vin altceva n-am să-ți dau doar două vorbe de prieten la un opaiț ce pâlpâie nici un foc nu-i prea

crucificată pe singurătatea-mi la care e racordat tot universul visam să-mi fac din cuie bandaje și nu mă picta nici un El Greco

The Sun Also Rises să-și spele sângele în sângele-mi picurii se scurgeau sunând a clopote pentru mine

olé, Vida! olé! din costumu-i de lumină capa roșie îmi violenta văzul amețită de banderille pipăiam cercul cel întotdeauna închis

Paralizantă așteptare a unui Pan interior în patima de a deveni nai dar sunt oare trestie?

luna craniu de cal mestecând axa lumii răsucită ca o manivelă de telefon interbelic noi mere rase până la cotor de dinți imprevizibili luna craniu de cal mestecând din noapte

Tremură dalta sau condeiul în jocuri grave cu zei de piatră fascinația teamă teama fascinație știind din start că n-am nici o șansă