Poezie
despre cum am învățat să râd inutil
personal și desigur dana banu
2 min lectură·
Mediu
se spune despre noi că suntem infantilii cvadragenari ai unor timpuri obscure
că râdem prea mult și povestim întâmplări albind pe la tâmple
mi s-a făcut frig și milă de oamenii aceștia
alergându-și inutil biografiile între anul nașterii și al morții
astăzi un prieten m-a învățat că oriunde ai pleca nu scapi niciodată de cerul tău personal
indiferent unde fugi porți în tine o lumină
te va însingura de fiecare dată
te va închide mereu în cuvinte
o altă primăvară în care vom scrie în grabă vederi colorate
rucsacul pe umăr și drumul aproape
lângă tine o umbră pe care o vei șterge cu o radieră albastră
trepte coborâte în alergare două câte două
porumbeii din piața San Marco și un poet singur printre culori nedefinite
nu mai vreau să aflu vești despre moarte
nu este a mea
nu îmi este frică să o rostesc
o învăț ucigând-o
o joc la ruleta rusească mereu
uneori trec pe străzile acestea și nu pot să scriu decât personal și desigur dana banu
nu pot să dau numele meu unor orașe ape sau munți
pot doar să desenez cu o cretă verde pe asfalt
pământuri care nu sunt ale noastre
pot doar să scriu lungi cuvinte
pentru cei căzuți în tranșeele propriilor vârste și temeri
scrisori fără adresă timbru și post scriptum
simple scrisori despre cum am învățat să râd inutil
053.624
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 228
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “despre cum am învățat să râd inutil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/232756/despre-cum-am-invatat-sa-rad-inutilComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCTIMP ȘI VÂNT PESTE CUVÂNT
Cu miros de căprioare,
vântul spală frunze-n lac.
Două păsări cântătoare
se întreabă
ce se-ntâmplă dacă tac.
Palma de țăran, crăpată,
mângâie o floare-albastră.
Sapa-i de pământ mâncată.
ploaia bate în fereastră.
Un moșneag, cu-n ghem de ani,
îl deșiră-n amintiri.
Fără glasuri, doi castani
se-nțeleg… doar din priviri.
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi
Cu miros de căprioare,
vântul spală frunze-n lac.
Două păsări cântătoare
se întreabă
ce se-ntâmplă dacă tac.
Palma de țăran, crăpată,
mângâie o floare-albastră.
Sapa-i de pământ mâncată.
ploaia bate în fereastră.
Un moșneag, cu-n ghem de ani,
îl deșiră-n amintiri.
Fără glasuri, doi castani
se-nțeleg… doar din priviri.
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi
0
ABMi-ai spus că nu te superi dacă îți spun când nu-mi place ceva, și...\"te va închide mereu în cuvinte\" este un vers clișeic, în literatură câți nu s-au închis în cuvinte?
În rest, este o poezie bine conturată, scrisă natural, se simte sinceritatea versurilor.
Mi-a plăcut finalul
\"scrisori fără adresă timbru și post scriptum
simple scrisori despre cum am învățat să râd inutil\"
poezia transmite melancolie, dar construția permite o detașare benefică, pentru că \"sinele nu este singura conștiință valabilă\".
Mi-a plăcut așa în mai puține cuvinte și fără ochelari pe nas:)
toate cele bune.
În rest, este o poezie bine conturată, scrisă natural, se simte sinceritatea versurilor.
Mi-a plăcut finalul
\"scrisori fără adresă timbru și post scriptum
simple scrisori despre cum am învățat să râd inutil\"
poezia transmite melancolie, dar construția permite o detașare benefică, pentru că \"sinele nu este singura conștiință valabilă\".
Mi-a plăcut așa în mai puține cuvinte și fără ochelari pe nas:)
toate cele bune.
0
cu siguranță un comentariu ce nu există degeaba,
îți mulțumesc alunecând cuvinte