toamnă pentru post-restant

un poem bine condus, cu nostalgii pamantene de toamna,
m-a deranjat putin abundenta pronumelor : „buzunarul meu”
„pasul meu”, „orasul tau”, „darul meu” , „zambetul meu”,
implicarea prea directa aduce a ceva personal si e pacat caci
e aici un poem, finalul miroase bine de tot a poezie autentica!

cu drag
anana

nuța, mai mult nu cedez:), nostalgia este desigur pământeană, implicarea directă este o constantă a textelor mele, las altora detașarea,
mulțumesc pentru lectură și însemnare,

E clar: astazi ploua si pe strada ta. :) Iar tu ai tras nostalgia in versuri ca sa nu te uzi prea tare. Intrebare: daca umblam goi, ne mai udam???

doar o morișcă, Adriane, mă mai joc și eu câteodată cu poezelele,
da\' eu prefer să trec pe trotuarul cu soare;
tu ești mai versat ca mine în ale umbletului, bătrâne, desigur știi răspunsul:))

Joaca-te D.B...o faci indeajuns de frumos pentru a fi inteleapta!... Si de ce nu, si copil, din cand in cand \"...am să opresc toamna aceasta în buzunarul meu plin cu pietre și creioane colorate...\" asa cum o faceai in vremurile, copilariei in timpul frumoaselor toamne de inceput de scoala.\"...se va face liniște
doar zâmbetul meu de argint
printre alămurile vremii de atunci...\"
Daca nu ai scrie atat de personal as zice ca s-a intamplat ceva cu tine, si m-as ingrijora ! Cu drag
templierul

la ce va spune despre textul aiesta templierul cel cititor al meu:), sunt intactă după cum observi, poate ar trebui să trec și eu definitiv la personale dar...cam tot lucrul acela ar fi, așa că prefer să mă joc, un text încadrat la poezie, unul la personale, unul la poezie...:))și tot așa;
uite, azi sunt darnică, ia un creion verde și o piatră de la mine și mergi în drumul tău,
mulțumesc pentru însemnare, actorule,
servus:)

o poezie destul de timida jucata cu cartile pe fata...si totusi, daca cititorul are \"pe tava\" toate imaginile in forma lor initiala, atunci..care e rolul lui?

aici cititorul ești tu, andreea, doar tu îți poți răspunde,

mulțumesc pentru însemnare,