Poezie
happy end
1 min lectură·
Mediu
i se făcuse rău de atâta mine
se ținea cu mâinile de rochia mea de septembrie
scrâșneau stele nervoase prin dunga nopții
și eu râdeam a lună argintie
în mâna mea albă inima lui tremurătoare
rupeam bucăți din ea și hrăneam păsările cerului
naște-mă iar pentru tine striga el prin aburul serii
i se făcuse rău de atâta mine
fugea împiedicat printre toate femeile lui despletite
când ochiul meu l-a ajuns noaptea era deja departe
i-am scris pe nisip cuvântul și am plecat
fără de inimă și singurătate trupul lui sfâșiat de păsările cerului
0164714
0

ai potrivit bine acest happy end, intre ghilimele fiind pus, lasand \"raul de tine\" sa se intample.
se-aude strigatul lui, aidoma cuvantului scris pe nisip, interminabil si greu de dus.
Placut,
thais.