Poezie
povestea bătrânului ceasornicar și a imponderabilei Castaniela
din \"Cântecul samovarelor\"
2 min lectură·
Mediu
acum când înserarea e deja un surâs vinovat
și toamna-i coborâtă în stradă pe trotuare
cuprinsă de o teamă naivă îmi aduc aminte de ei
bătrânul ceasornicar și imponderabila Castaniela
trăia cândva într-o poveste prea nobilă tristă și desigur concretă
o demoazelă aleasă maronie sprințară pe numele ei Castaniela
trăia ce trăia apoi ca din greșeală cobora tandru geana și înfiorată cânta cam așa:
unde-s pădurile de zahăr brun și iarmaroacele de altădată
unde-s cărnoasele fructe uitate până târziu la fereastră
sorocul e aici și ceasul oprit e din viață
lumina e mută cine pe cine acum mai răsfață?
cânta cu voce prea tare cânta până hăt înspre lună
cânta de nebună
tot în aceeași poveste prea nobilă tristă și desigur concretă
mai trăia câteodată și un bătrân dar aprig ceasornicar
în atelierul său timpul dormea ascuns prin sertare bizare
cobora de-acolo uneori doar cât să privească peste garduri sălbatice
prin curți părăsite prin cotloane stinghere unde își purtau somnul îngeri hazlii
să privească vă spun și să caute ore minute și clipe
numai bune de prins în ceasornice mult prea grăbite
și pentru că tot trăiau în aceeași poveste
prea nobilă tristă și desigur concretă
s-au hotărât să cânte-mpreună
cu voce prea tare până spre lună
cu voce nebună:
uite pădurile de zahăr brun uite iarmarocul de-amiază
uite cărnoasele fructe cum strălucesc la fereastră fără de teamă
sorocul e aici nu-i nimeni nebun
sorocul e aici și ceasurile toate-s
doar fum
nu-i mută lumina
ea pe noi ne răsfață
(trebuie cu siguranță să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poți vorbi despre el. să îți bați singur cuie în palme și să te așezi pe cruce liniștit. nu te va coborî nimeni de acolo.nimeni nu îți va șterge cu pletele sale oboseala ce-ți picură din rănile pe care singur ți le-ai făcut. nici sângele care curge năvalnic din trupul odată prea tânăr și mult prea curat. poate doar dimineața în care te vei privi cum dormi pe acoperișul ultimei case albe din cele 1000 de case care ți-au fost dăruite la naștere. poate doar larma lumii rotind la nesfârșit un glob de plastic sau poate de foc.poate doar povestea bătrânului ceasornicar și a imponderabilei Castaniela)
ascultă poezia în lectura autoarei
și toamna-i coborâtă în stradă pe trotuare
cuprinsă de o teamă naivă îmi aduc aminte de ei
bătrânul ceasornicar și imponderabila Castaniela
trăia cândva într-o poveste prea nobilă tristă și desigur concretă
o demoazelă aleasă maronie sprințară pe numele ei Castaniela
trăia ce trăia apoi ca din greșeală cobora tandru geana și înfiorată cânta cam așa:
unde-s pădurile de zahăr brun și iarmaroacele de altădată
unde-s cărnoasele fructe uitate până târziu la fereastră
sorocul e aici și ceasul oprit e din viață
lumina e mută cine pe cine acum mai răsfață?
cânta cu voce prea tare cânta până hăt înspre lună
cânta de nebună
tot în aceeași poveste prea nobilă tristă și desigur concretă
mai trăia câteodată și un bătrân dar aprig ceasornicar
în atelierul său timpul dormea ascuns prin sertare bizare
cobora de-acolo uneori doar cât să privească peste garduri sălbatice
prin curți părăsite prin cotloane stinghere unde își purtau somnul îngeri hazlii
să privească vă spun și să caute ore minute și clipe
numai bune de prins în ceasornice mult prea grăbite
și pentru că tot trăiau în aceeași poveste
prea nobilă tristă și desigur concretă
s-au hotărât să cânte-mpreună
cu voce prea tare până spre lună
cu voce nebună:
uite pădurile de zahăr brun uite iarmarocul de-amiază
uite cărnoasele fructe cum strălucesc la fereastră fără de teamă
sorocul e aici nu-i nimeni nebun
sorocul e aici și ceasurile toate-s
doar fum
nu-i mută lumina
ea pe noi ne răsfață
(trebuie cu siguranță să ai timpul viu înaintea ochilor ca să poți vorbi despre el. să îți bați singur cuie în palme și să te așezi pe cruce liniștit. nu te va coborî nimeni de acolo.nimeni nu îți va șterge cu pletele sale oboseala ce-ți picură din rănile pe care singur ți le-ai făcut. nici sângele care curge năvalnic din trupul odată prea tânăr și mult prea curat. poate doar dimineața în care te vei privi cum dormi pe acoperișul ultimei case albe din cele 1000 de case care ți-au fost dăruite la naștere. poate doar larma lumii rotind la nesfârșit un glob de plastic sau poate de foc.poate doar povestea bătrânului ceasornicar și a imponderabilei Castaniela)
ascultă poezia în lectura autoarei
065.464
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dana Banu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 372
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 34
- Actualizat
Cum sa citezi
Dana Banu. “povestea bătrânului ceasornicar și a imponderabilei Castaniela.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dana-banu/poezie/1804807/povestea-batranului-ceasornicar-si-a-imponderabilei-castanielaComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMEste o poveste interesanta, poate un pic patetica, dar pe ansamblu imi place.
Singurul lucru care ma deranjeaza este Castaniela. Suna absolut ingrozitor. Parca e un personaj de vodevil (sau poate chiar asta ai vrut) oricum imponedrabila Castaniela nu prea merge.
Singurul lucru care ma deranjeaza este Castaniela. Suna absolut ingrozitor. Parca e un personaj de vodevil (sau poate chiar asta ai vrut) oricum imponedrabila Castaniela nu prea merge.
0
DBn-am nicio altă idee pe moment, nu știu ce alt nume aș putea să îi dau...inițial mă gândisem la Castanieta dar suna prea a castanieta-trompeta...
numele ei vine de la castana pe care am găsit-o zilele trecute pe stradă, dacă ai vreo idee ce alt nume i-aș putea da sunt pe aici cu ochelarii pe nas
trebuie să recunosc că asta și voiam să fie, un personaj de vodevil, o \"demoazelă\"
dacă nu ar fi fost un pic patetică povestea nu ar fi fost scrisa mea, știi, eu sunt cel mai patetic din orașul acesta(și spun asta cu mândrie:))
mulțumesc de semnul lecturii lăsat aici
salve
numele ei vine de la castana pe care am găsit-o zilele trecute pe stradă, dacă ai vreo idee ce alt nume i-aș putea da sunt pe aici cu ochelarii pe nas
trebuie să recunosc că asta și voiam să fie, un personaj de vodevil, o \"demoazelă\"
dacă nu ar fi fost un pic patetică povestea nu ar fi fost scrisa mea, știi, eu sunt cel mai patetic din orașul acesta(și spun asta cu mândrie:))
mulțumesc de semnul lecturii lăsat aici
salve
0
MSO foarte frumoasă atmosferă dimoviană. O schimbare de ton in poezia ta. Sunt curios ce-o zice dom\' Firică.
\"uite pădurile de zahăr brun uite iarmarocul de-amiază
uite cărnoasele fructe cum strălucesc la fereastră fără de teamă
sorocul e aici nu-i nimeni nebun
sorocul e aici și ceasurile toate-s
doar fum
nu-i mută lumina
ea pe noi ne răsfață\"
La acest refren chiar am cantat, legănandu-mă usor.
\"uite pădurile de zahăr brun uite iarmarocul de-amiază
uite cărnoasele fructe cum strălucesc la fereastră fără de teamă
sorocul e aici nu-i nimeni nebun
sorocul e aici și ceasurile toate-s
doar fum
nu-i mută lumina
ea pe noi ne răsfață\"
La acest refren chiar am cantat, legănandu-mă usor.
0
DBiată-l pe unul dintre cantautorii mei preferați, îmi lasă comm și îmi spune că fredonează și se mai și leagănă
știind cât de mult iubești tu poezia lui Dimov și cât de zgârcit ești cu comentariile chiar că mă simt acum de parcă aș fi reușit să îmblânzesc un Urs:)))
ca o fană a lui nea fane care mă aflu nu pot decât să spun:
uau!
P.S.: mă duc să ascult un cânticel de pe ultimul tău album, asta pentru că tot mi-am început dimineața atât de fain din cauza ta
salve, Ursule, o zi bună să ai
știind cât de mult iubești tu poezia lui Dimov și cât de zgârcit ești cu comentariile chiar că mă simt acum de parcă aș fi reușit să îmblânzesc un Urs:)))
ca o fană a lui nea fane care mă aflu nu pot decât să spun:
uau!
P.S.: mă duc să ascult un cânticel de pe ultimul tău album, asta pentru că tot mi-am început dimineața atât de fain din cauza ta
salve, Ursule, o zi bună să ai
0
toamnei, a lumii tale, simplitatea gesturilor și a cuvintelor, sinceritatea se împletesc cu discreție într-o frumoasă curgere.
O lectura interesantă, finalul dureros dar adevărat.
Doruleț