Dan SÎRBU

... diminețile se joacă de-a v-ați ascunselea cu noi coapsa ta nemângâiată mi s-a lipit de nervul optic sărutându-mi retina cu fiecare spasm pulsatil pe care îl simt în atriul drept sunt

În căutarea ta, ars de soarele amiezii, mă voi răcori cu tăcerea fântânilor eterne, după ce voi fi urcat - în taina nopții - crestele cu stele.

... m-am trezit fără suflare, pe-o insulă-n inima ta - fără atmosferă și fără orizonturi și... fără puterea de-a mă elibera...

În liniștea întunecată a nopților dintâi Te-am întrebat în șoaptă de unde-ai apărut, Te-ai speriat... Mai stai! Te rog frumos, rămâi! Câți te-au răpit cu vraja eternului sărut? Și câte mâini

Despre cuvinte știm că-s bine ticluite, Plăcute, în ansamblu, auzului uman - Iar despre vorbe știm că-s tare necioplite Și sună alandala în sensul lor profan. Într-o cetate veche condusă de

... gelos sunt pe vântul ce-ți mângâie pleata - mi-e ciudă pe ziua ce nopții te vinde, gelos sunt pe somnul ce-ți înduplecă pleoapa - mi-e ciudă pe visul ce te-ațâță fierbinte... ... gelos

un mic con de pin îmbrățișând lumina - sămânță-n exil

... zbor de frunză ruginită, toamnă udă - mohorâtă; clipirea mi-e dezlipită de pe-o coapsă prea albită de lumina \'ncremenită în... retina părăsită de imaginea iubită de nesomn

Ne-am născut dintr-o rază de soare În întunericul eternului pământ Și am răzbit cu o forță mai mare Printre torente albastre, hrănindu-ne cu vânt. Cu fiecare clipă abandonam tăcerea Și picuram

Nimic nu poate fi mai dulce Ca și un spasm neresimțit, Nimic nu sună mai profund Decât un plâns în asfințit; Nimic în lumea asta mare Nu va muri nerenăscut, Nimic nu va putea ucide Decesul meu

Þi-am așezat rugăminți la picioare Pline de necunoscute \'ntrebări, Mi-ai răspuns că la piept strângi o floare Sau un vânt călător printre zări. Mi-ai zâmbit în auz, într-o clipă Și mi-ai spus

... zâmbetul mi-e rază de soare ce-ți mângâie obrazul, mi-e sufletul zi senină ce-și așteaptă trilul de păsări măiastre, mi-e așteptarea plină de necuvinte rostite la umbra numelui tău...

fericirea dispare când vorbim despre ea adevărul sublimează în preajma minciunii [...] nemurirea-i o dogmă - utopie în studiu - analiză ce nu se poate analiza dar noi ne irosim