Dan Norea

Dacă vii la noi, la mare,
N-o să vezi discriminare
Nici pe vârste, nici pe mărci -
Toate-n jur se dau în bărci.

De acord cu diferența dintre date și cunoaștere. Problema școlii de azi tocmai asta e - oferă enorm de multe date și foarte puține relații. Elevii tratează aceste date ca și cum ar fi independente, le învață pe dinafară și le uită. Până și la matematică, se predau diverse metode de rezolvare în mod mecanic.
Da, ai acces la date prin diverse metode (una este internetul) dar relațiile trebuie predate în școală. Aici susțin eu că sunt necesare modificări radicale în învățământ - să crească ponderea relațiilor, în dauna datelor, care sunt mult mai ușor accesibile. Și abia atunci se cheamă cunoaștere.

Faptul că obții datele PREA ușor prin internet, mi se pare o problemă falsă. E ca și acum câteva sute de ani ai fi spus \"trebuie să avem mare grijă cu folosirea tiparului, accesul prea facil la atâtea cărți dintr-odată e periculos\".

Da, asta susțin și eu- \"scoala si profesorii sa cunoasca si recunoasca problemele, care sunt foarte complexe, si sa aiba o strategie\". Punct. Dacă școala nu e în stare să facă asta, nu interzicerea internetului e o soluție, ci schimbarea factorilor de decizie.

Ioane, când am ajuns la capitolul \"Pedeapsă la facultate\", primul lucru la care m-am gândit ăsta a fost - că a ajuns la vârsta pensiei. Dar mă îndoiesc că un tip care are ani de studiu, dar n-a muncit niciodată, primește pensie.

Domnule Csiborg Mirco, mă recunosc un ucenic în utilizarea WWW. Sunt convins că în acest moment \"informatii serioase si oarecum sistematizate cum sunt cele din carti sunt mai rare si relativ greu de gasit\". Dar baza de date este în continuă formare, iar viteza este incredibilă. Profesorii, fiecare pe domeniul lui, ar trebui să fie la curent cu evoluția bazei de date și să fie în stare să recomande surse de documentare.
Sunt convins că, de la un moment dat, WWW va înlocui bibliotecile. Până atunci, profesorii ar trebui să țină fenomenul sub control. Dar soluția de interzicere a interntului mi se pare una simplistă și fără sorți de izbândă pe termen mediu și lung.

Anca, in haiku nu se pun problemele ca in poezia clasica. Nu rimă, nu ritm, nu cadență. Singura restrictie formală este acel 5-7-5, dar in ultima vreme nici asta nu mai e obligatorie, a apărut noțiunea de haiku liber.


Eugeniu, păi ăsta e unul din cele mai mari complimente posibile - că un japonez ar putea considera unul din haikuurile astea drept poemul de viață al unui daimyo, gata să-și facă seppuku.
Mulțumesc prea plecat.

Nelu, așa e, nu poți condamna o întreagă categorie socială - profesorii. Din păcate, sunt de condamnat din ce în ce mai multe elemente ale acestei mulțimi. Asta și din cauză că, salariile fiind așa cum sunt, foarte puțini din elevii eminenți se îndreaptă către meseria de dascăl. Și până acum am vorbit despre competență. Dacă ajungem și la moralitate, nu ne mai oprim cu exemplele.

Singura soluție este să fie alcătuit un grup de lucru, din cadre didactice respectabile, fără criterii politice, fără orgolii, care să propună un proiect de reformă. Odată aprobat, să nu poată fi modificat timp de 20 ani de niciun partid politic. S-ar putea să aibă și puncte slabe, dar esențial este să fie stabil. Când intră copilul în clasa a I-a, să știe care va fi regula la bacalaureat.

Zău, 30 % ??? Mi se pare îngrozitor. Nu cred că e vorba numai de analfabeți, pur și simplu informația s-a strecurat printre alte câteva mii neesențiale. Doamne, 30 % !?

Anca, mă bucur, ești prima care l-a așezat ca no.1 pe no.3.

La ultimul, versul propus de tine \"prin scanduri tasnesc\" are două dezavantaje. Mai întîi că iarba nu țâșnește prin scânduri, ci printre. Mai apoi, eu țin la structura clasică 5-7-5. Și nu mi se pare că \"țâșnesc\" este mult mai sugestiv decât \"izbucnesc\".

Dar, una peste alta, vizita ta și faptul că ai emis aici niște păreri pertinente, mă bucură și mă face să te aștept cu plăcere și altă dată.

Doru, citindu-ți titlul (păreri și păreri), eram convins că vii să mă contrazici în vreunul din puncte. Se pare că, dimpotrivă, îmi dai dreptate în totalitate. Da, ești un fericit, ai o mamă care are timpul și priceperea necesare pentru a compensa racilele unei școli prost organizate. Dar câți oare au un asemenea noroc? În general, cei care au inteligența și cultura necesare (un procent mic, din păcate), sunt plecați de acasă de dimineața până seara. Pentru a acoperi celălalt deficit major - banii.
Exemplul tău cu depunctarea la examen este cât se poate de sugestiv pentru halul în care se află astăzi școala românească. Un elev care are știința și curajul de a emite o părere, contrară programei școlare, poate greșită, dar expusă coerent și argumentat, ar trebui să primească nota maximă cu felicitări.


Florinel, printr-o fază similară am trecut acum 17-18 ani. A venit fiică-mea să-mi spună că ea din lecția de biologie nu înțelege nimic. E adevărat, capitolul respectiv era prost întocmit, pentru că se baza pe noțiuni care nu fuseseră definite în capitolele precedente. Dar nu asta m-a șocat, ci avalanșa de termeni de specialitate. Am răsfoit manualul de la un cap la celălalt, apoi i-am cerut alte manuale. Era, exact cum spui - ÎNGROZITOR! La fiecare obiect de studiu au procedat la fel - au luat materia din facultățile de profil și au introdus-o în manualele de liceu.
Le-am tras o înjurătură și din momentul ăla nu le-am mai cerut niciodată copiilor mei să vină acasă cu note mari. Să înveți de 10 la toate materiile (dacă ai puterea de muncă și memoria necesare) mi se pare cea mai cumplită pedeapsă care se poate imagina. Culmea, cu un câștig zero. Pentru că nu se poate ține pasul decât dacă uiți repede informațiile vechi.
Mult timp după aceea m-am întrebat dacă am făcut o greșeală. Dar nu văd nicio altă soluție. Repet, să obligi un copil normal să ia 10 la toate materiile, e ca și cum l-ai congela pentru câțiva ani - în timpul ăsta nu se distrează, nu se joacă, nu se bucură, nu învață nimic despre viață.
Cum ziceai, despre probleme de genul ăsta putem vorbi săptămâni. Din păcate, nu ne-aude cine trebuie.

Domnule Gheorghita Ionescu Eugeniu, recunosc cu umilință că m-ați băgat în ceață. Iată ce zice wikipedia: \"Din punct de vedere literal, în limba japoneză, daimyo înseamnă “mare nume” (dai=mare și myo=nume). Era un fel de domnitor feudal aparținând elitei samurailor care a apărut în secolul al XVI-lea ca vasal direct al shogunului.\"
Cum poate fi căutat un daimyo? De ce să-i caut și de ce câte unul pentru fiecare strofă? \"de unde?\", asta zic și eu.
Nici titlul nu mă ajută, dimpotrivă. La limită, aș putea să-l iau drept un compliment, florile congelate fiind haikuurile mele. Dar oare e așa?

Poate reveniți pentru a risipi ceața.

Ottilia, deși subiectul textului este internetul, am profitat de ocazie și mi-am spus oful în legătură cu programa mult prea încărcată, în special a manualelor de liceu. Efectul este clar - un fenomen de respingere. Pe vremea mea (nu-mi place expresia, dar n-am cum s-o evit) se învăța puțin, dar bun. De multe ori, copiii mei (care acum au în jur de 30 ani) îmi pun întrebări despre cunoștințele care, în mod normal, se învață în liceu. Eu le țin minte, deși am 30 ani în plus de când am terminat liceul. Mi se pare clar un pas înapoi.

Ca poante, mai mult îmi plac primele trei. Dar și aici am mici observații.
La prima, bolțul pare ales doar ca să rimeze cu colțul.
La a doua, ultimele două versuri nu pot fi citite cursiv.
Celei de-a treia, alții i-ar putea reproșa rima îmbrățișată. Da\' eu n-am prejudecăți din astea.

A treia, aia cu palma lui Băsescu, creează mai degrabă discuții decât aprecieri. Restul, la nivelul de sus. Ordinea mea (descrescătoare) este: 6, 2, 4, 5, 1.

Restanțe ne anunță în cascadă
Și-a repetat un an de-atâtea ori
Încât o s-o opresc ca să-și mai vadă
Cei trei copii ce stau la noi… din flori.


Ioane, mă bucur că ți-au plăcut \"pedepsele\" mele. Cred că mai comit una și, împreună cu cea de aici, alcătuiesc un colaj, pe care-l postez separat.

Cristina, tu nu ai nici măcar nivel 50? Comentariul ți-a apărut cu mare întârziere și din cauza asta nu l-am văzut.

Cu șezlongul, ai dreptate, așa mi l-am imaginat și eu. Pânză înflorată, decolorată și chiar destrămată ici-colo. Inițial am scris \"șezlongul destrămat\", dar mi-am dat seama că nu sună bine și l-am înlocuit cu \"șezlongul descleiat\".
La ultimul, cu \"punte de legătură între apă și uscat, viață și pustiu\", vii cu o semnificație nouă, care îmi place. Asta e și ideea, ca cititorii să găsească interpretări noi, la care autorul nu se gândise.
Mulțam pentru vizită și semn.

Florinel, în legătură cu versul \"brumă peste flori\", știu că mesajul e bun, mie forma nu prea îmi place.
Soluția cu zloata nu mă încântă. Nu știu ce zice DEX-ul, dar în mintea mea zloata e ceva murdar, opac. Ori eu vreau ceva limpede, în care să se oglindească o stea. Pentru că acolo elementul puternic e contrastul etern (steaua) - efemer (obiectul ruginit).

Cornel, am reținut ceva important și voi modifica o literă - sună mai bine \"barca\" și nu \"barcă\".
Mulțumesc pentru aprecieri.

Ca de obicei, observații corecte, la obiect.
Ideea ta de a face un grupaj, pornind de la ultimele două epigrame, mi se pare excelentă. Nu știu dacă elementul comun va fi \"copii întârziați la școală\", mai degrabă - \"pedepse mai ciudate\". Ca titlu mă gândesc să fie \"Un tată exigent\".

Despre motto, ce să zic. Te poți pomeni că organizatorul fie zice \"Ãsta habar n-are cum se scrie\" fie \"Al naibii, vrea să îmi dea peste nas\". Mai ales că dacă scrii motto în loc de moto, nu e așa un capăt de țară, nu poate nimeni să spună că e o dovadă crasă de incultură.

Of, e a doua oară azi când primesc un comentariu în timp ce răspundeam unuia precedent.

Florinel, îmi place cum îmi analizezi haikuurile. Ai dreptate, primul și ultimul sunt variații pe aceeași temă. Dar în haiku, procedeul e permis, nu e considerat pastișă sau reșapare.
Și eu mă minunam cum un firicel de iarbă poate învinge asfaltul. Nici acum nu sunt convins dacă iarba profită de o spărtură în asfalt sau chiar contribuie la crearea ei.
Al doilea a bătut un record de punctaj în concursul de care vorbești. Dar mie nu-mi place prea mult primul vers. N-ai o soluție mai bună?
Nici al treilea nu mă încântă. Am băgat acolo \"zăpada topită\" din motiv de kigo, pentru a sublinia că e iarnă și la propriu și la figurat. Dar în varianta inițială, versul doi era \"în balta de alături\". O fi mai bine?
Mulțam pentru aprecieri.

Ștefan, ai dreptate în totalitate. Și alții au apreciat la fel, ca dovadă penultimul e singurul care nu a luat premiu. Și cu \"timid\" ai dreptate. Nu e o metaforă prea de condamnat, dar dacă poate fi evitată, e prferabil.
Mă bucur că ți-au plăcut.


Ottilia, cu îmbătrânirea lucrurilor nu îți dau dreptate. Îmbătrânirea înseamnă degradare și nimic altceva. Maturizarea unui lucru e benefică - te simți mai bine în niște pantofi purtați decât în unii proaspăt cumpărați. Dar îmbătrânirea unui lucru nu poate avea decât o urmare - casarea.

Cu totul altceva e îmbătrânirea unui om. Tot degradare înseamnă, dar uneori (nu obligatoriu) este compensată de calități acumulate în timp. Se vorbește despre înțelepciune, dar nu numai. Îmbogățire a cunoștințelor, calm, toleranță, generozitate, o mai bună înțelegere a lucrurilor...

Mulțumesc pentru aprecieri.

În urma unui email, revin cu o remarcă referitoare la selecția autorilor din volum. Atunci când l-am lăudat pe domnul Nicolițov pentru selecție, am făcut-o pentru că mi-au plăcut toate haikuurile incluse în volum, deci toți autorii merită să figureze acolo.
Dar nu pot susține că selecția este completă, niciodată nu va putea fi. Nu-mi pot imagina cum de lipsește unul din cei mai buni autori la ora actuală - Eduard Țară. Poate i s-a propus și a refuzat, nu știu.
Într-o antologie, selecția este, inevitabil, subiectivă. Cu siguranță, mai sunt și alții care merită să figureze. Poate mai mult decât cei selectați. Dar există oare cineva care să poată întocmi un clasament obiectiv? Mă îndoiesc.

Nelu, mai mult decât efemer și etern, tristețe și speranță, elementul estetic comun celor patru haikuuri este sabi - tristețe și singurătate provocate de scurgerea vremii, declin, patină a timpului.
Dintre valorile estetice din haiku, sabi este una dintre cele mai puternice. Ca dovadă, trei din cele patru haikuuri au luat premii la concursurile on-line.

Sabi e folosit de multe ori împreună cu wabi - singurătate în relațiile de viață, melancolie, dezolare.
Împreună, wabi sabi a ajuns un concept care să descrie sentimentul plăcut de melancolie, singurătate, frumusețe care poartă patina vremii, absența dorinței de îmbogățire, echilibru, o oază de liniște într-o viață care trepidează în jur.
După cum vezi, haikuul, înainte de a fi poezie, e în primul rând filozofie.

Mă scuzi dacă ți se pare că dau lecții. Dar plec de la ideea că aceste comentarii sunt citite și de persoane care știu mai puțin despre haiku. Și care, poate, sunt interesate de noi cunoștințe.